opțiuni
  • info

13 definiții pentru sfredeluș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

sfredeluș [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri și (rar) ~e sn, ~i sm / E: sfredel + -uș] 1-6 sn (Șhp) Sfredel (1, 7-8) (mic) Si: burghiaș, (reg) sfredelaș (1-6), sfredeleac (1-6), sfredelecaș (1-6), sfredelecuț (1-6). 7 sm (Fam) Copil neastâmpărat. 8 sm (Fam; pex) Om isteț și descurcăreț. 9 sm (În basme) Pitic isteț și vioi. 10 sm (Orn; pop) Pitulice (Troglodytes troglodytes). 11 sm (Ent) Larva răchitarului1 Si: (reg) sfredelul-lemnului. 12 sm (Ent; reg) Buburuză (Coccinella septempunctata). 13 sm (Ent; reg) Ochiul-păunului (Saturnia pyri). 14 s (Reg) Constelație nedefinită mai îndeaproape.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel (1). II. 1. (Ornit.) Pitulice. 2. (Entom.; și în sintagma sfredelușul lemnului) Larva răchitarului. – Sfredel + suf. -uș.

SFREDELUȘ, sfredeluși, s. m. I. Diminutiv al lui sfredel. II. 1. (Ornit.) Pitulice. Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. 2. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. 3. (Entom.; și în forma sfredelușul-lemnuiui) Larva răchitarului.

sfredeluș m. 1. păsărică cântăreață foarte măruntă. (Troglodytes parvulus); 2. nume de pitic isteț (în basme). [Lit. sfredel mic: pasărea e numită astfel după liniile undulate ale penelor sale, iar piticul după mișcările-i vioi și sprintene].

sfredeluș m. (d. sfredel, din cauza vioicĭiuniĭ mișcărilor. O păsărică foarte mică și vioaĭe, numită și împărătuș, impărâțel, bourel, gătejel și cĭoclejel (troglodýtes párvulus). Aușel (regulus cristátus). Numele unuĭ pitic isteț din poveștĭ (prichindel). V. pitulice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

sfredeluș s. m., pl. sfredeluși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

SFREDELUȘ s. v. codobatură, ochiul-boului, pitulice, prundar, prundaș.

SFREDELUȘ s. 1. (TEHN.) burghiaș, (reg.) sfredelaș, sfredeleac, sfredelecaș, sfredelecuț. 2. (ENTOM.) sfredel. (~ul este omida fluturelui numit răchitar.)

sfredeluș s. v. CODOBATURĂ. OCHIUL-BOULUI. PITULICE. PRUNDAR. PRUNDAȘ.

Intrare: sfredeluș
sfredeluș substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredeluș
  • sfredelușul
  • sfredelușu‑
plural
  • sfredeluși
  • sfredelușii
genitiv-dativ singular
  • sfredeluș
  • sfredelușului
plural
  • sfredeluși
  • sfredelușilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfredeluș, sfredelușisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui sfredel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. ornitologie Pitulice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pitulice
    • format_quote Petroșeii și sfredelușii... toți îl întîmpinau peste tot locul cu dulcile lor cîntări. ODOBESCU, S. III 181. DLRLC
  • 3. Personaj din basme, închipuit ca un pitic isteț. DLRLC
  • 4. entomologie (Și în compusul sfredelușul-lemnului) Larva răchitarului. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Sfredel + sufix -uș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.