opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din sb. svor.

SFOR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee.

SFOR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. – Onomatopee.

sfor2 s [At: CADE / V: (reg) șf~ / Pl: ? / E: ns cf izvor] 1 Partea de mijloc a mătcii unei ape curgătoare, unde curentul este cel mai puternic. Si: (rar) sfoară (16). 2 (Pex) Firul unei ape curgătoare Si: (rar) sfoară (17). 3 (Reg) Sorb2. 4 (Reg); csnp; îf șfor) Val mare. 5 (Reg) Loc unde țâșnește o apă din pământ, formând o mocirlă împrejur.

sfor1 i [At: RESMERIȚĂ, D. / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un om care sforăie în timpul somnului. 2 Cuvânt care imită zgomotul produs de un cal care sforăie.

SFOR2 s. n. (Reg.) 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. – Din scr. svor.

SFOR2 s. n. 1. (În expr.) Sforul apei (sau al apelor) = curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. Un lemn putred, purtat de ici-colo de sforul apelor. CAMILAR, N. II 204. Trec stoluri de rațe, cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650. Plutașii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250. 2. Loc unde țîșnește din pămînt apă, formînd o mocirlă.

SFOR1 interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de cel ce sforăie în timpul somnului.

SFOR interj. (se folosește, deseori repetat, pentru a reda sforăitul celui care doarme). /Onomat.

sfor n., pl. urĭ (sîrb. svor, a. î., rudă cu rom. iz-vor). Meh. Vc. Firu apeĭ (ArhO., 1928, 158). Sud. (VR. 1925, 7, 33). Curentu mijloculuĭ apeĭ. – În Tec. sforaș (pl. e), anafor. V. sfîrlează.

șfor sn vz sfor

șofru1 sn vz sfor

anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfor2 (reg.) s. n.

sfor1 interj.

sfor2 (reg.) s. n.

sfor1 interj.

sfor s. n.

sfor interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)

SFOR s. fir. (~ al unei ape curgătoare.)

Intrare: sfor (interj.)
sfor2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • sfor
  • sfo‑
Intrare: sfor (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfor
  • sforul
  • sforu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sfor
  • sforului
plural — —
vocativ singular —
plural —
șfor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sforinterjecție

  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care sforăie în timpul somnului. DEX '98 DLRLC
etimologie:

sforsubstantiv neutru

  • 1. Curent în mijlocul unei ape curgătoare; firul apei. DEX '09 DLRLC
    sinonime: fir
    • format_quote Un lemn putred, purtat de ici-colo de sforul apelor. CAMILAR, N. II 204. DLRLC
    • format_quote Trec stoluri de rațe, cînd în sforul apei, cînd pieziș spre japșe mai adăpostite. SADOVEANU, F. J. 650. DLRLC
    • format_quote Plutașii dîrzi, în sforul apei, Înfig prăjina, ca o lance. TOPÎRCEANU, P. 250. DLRLC
  • 2. Loc de unde țâșnește din pământ apă, formând o mocirlă. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.