2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sfințitoáre f., pl. ĭ. L. V. Sanctuar.

sfințitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: sfinți1 + -tor] (Înv) Care sfințește1 (8).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sfințitor, sfințitoare, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește.

Intrare: sfințitoare
sfințitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințitoare
  • sfințitoarea
plural
  • sfințitori
  • sfințitorile
genitiv-dativ singular
  • sfințitori
  • sfințitorii
plural
  • sfințitori
  • sfințitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: sfințitor
sfințitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințitor
  • sfințitorul
  • sfințitoru‑
  • sfințitoare
  • sfințitoarea
plural
  • sfințitori
  • sfințitorii
  • sfințitoare
  • sfințitoarele
genitiv-dativ singular
  • sfințitor
  • sfințitorului
  • sfințitoare
  • sfințitoarei
plural
  • sfințitori
  • sfințitorilor
  • sfințitoare
  • sfințitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)