2 intrări
3 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sfințitoáre f., pl. ĭ. L. V. Sanctuar.
sfințitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: sfinți1 + -tor] (Înv) Care sfințește1 (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfințitor, sfințitoare, adj. (înv.) care face să dobândească harul divin, care sfințește.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sfințitoare
sfințitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: sfințitor
sfințitor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)