15 definiții pentru sfințenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFINȚENIE s. f. (Bis.) Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie.

sfințenie sf [At: PSALT. 50 / Pl: ~ii / E: sfinți1 + -enie] 1 Atribut al divinității Si: (înv) sfinție (1). 2 Ideal de perfecțiune și de puritate desăvârșită Si: (înv) sfinție (2). 3 Exemplu desăvârșit al vieții creștine pe care îl oferă sfinții (10) Si: (înv) sfinție (3). 4 (Îlav) Cu (mare) (sau cea mai mare) ~ În mod cucernic Si: cu evlavie. 5 (Îal) Cu respect. 6 (Îal) În mod corect Si: cu exactitate, cu rigurozitate. 7 (Îal) Cu mare atenție. 8 Înzestrare cu har sfânt Si: sacrament, sacru, sacraliate. 9 Perfecțiune. 10 (Pex) Curățenie sufletească Si: puritate, (liv) sanctitate. 11 (Înv) Sfântă (65). 12 (Îrg; ccr; mpl) Obiecte, practici etc. cărora li se atribuie, în biserica creștină, însușiri divine. 13 (Csa) Demn de respect. 14 (Înv) Sfințire (7).

SFINȚENIE s. f. Calitate a ceea ce este sfânt. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate; corect. – Sfânt + suf. -enie.

SFINȚENIE s. f. (Astăzi cu sensul bisericesc atenuat sau pierdut) Calitatea de a fi sfînt. Intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea cînd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. EMINESCU, N. 62. Doamnă, rugămințile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfințenia legăturii ce vă unește, toate mă invită a mă pleca. NEGRUZZI, S. III 144. ◊ Loc. adv. Cu sfințenie = cu evlavie; p. ext. cu exactitate, cu scrupulozitate. Toți îl ascultau cu sfințenie. BASSARABESCU, S. N. 171. Pornește pînă te văd și-ți fă datoria cu sfințenie. CREANGĂ, P. 316. (Glumeț) Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile. BART, S. M. 27. – Variantă: sînțenie (ISPIRESCU, L. 42) s. f.

SFINȚENIE f. rel. Însușirea de a fi sfânt, atribuită unei persoane sau unui obiect de biserică. ◊ Cu ~ a) cu pietate; cu evlavie; b) cu exactitate; întocmai. [G.-D. sfințeniei] /a sfinți + suf. ~enie

sfințénie f. (d. sfînt cu sufixu -enie. Cp. cu sfeștanie). Calitatea de a fi sfînt, sanctitate. Acțiunea de a sfinți. Lucru sfînt. Cu sfințenie, cu mare evlavie, cu mare respect: a păstra cu sfințenie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfințenie (desp. -ni-e) s. f., art. sfințenia (desp. -ni-a), g.-d. sfințenii, art. sfințeniei

sfințenie (-ni-e) s. f., art. sfințenia (-ni-a), g.-d. sfințenii, art. sfințeniei

sfințenie s. f. (sil. -ni-e), art. sfințenia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfințeniei; pl. sfințenii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFINȚENIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacralitate, (înv. și pop.) sânțenie, (înv.) sfinție.

SFINȚENIE s. v. consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.

SFINȚENIE s. (livr.) sanctitate, (rar) sacralltate, (înv. și pop.) sînțenie, (înv.) sfinție.

sfințenie s. v. CONSACRARE. SFEȘTANIE. SFINȚIRE. TÎRNOSEALĂ. TÎRNOSIRE.

Intrare: sfințenie
sfințenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfințenie
  • sfințenia
plural
  • sfințenii
  • sfințeniile
genitiv-dativ singular
  • sfințenii
  • sfințeniei
plural
  • sfințenii
  • sfințeniilor
vocativ singular
plural
sânțenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânțenie
  • sânțenia
plural
  • sânțenii
  • sânțeniile
genitiv-dativ singular
  • sânțenii
  • sânțeniei
plural
  • sânțenii
  • sânțeniilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfințenie, sfințeniisubstantiv feminin

  • 1. Calitate a ceea ce este sfânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Intrăm într-o lume de dreptate, de iubire, de sfințenie, pentru a vedea cînd murim, c-a fost o lume de nedreptate, de ură. EMINESCU, N. 62. DLRLC
    • format_quote Doamnă, rugămințile voastre, lacrimile unui bătrîn, sfințenia legăturii ce vă unește, toate mă invită a mă pleca. NEGRUZZI, S. III 144. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu sfințenie = cu evlavie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toți îl ascultau cu sfințenie. BASSARABESCU, S. N. 171. DLRLC
      • format_quote glumeț Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile. BART, S. M. 27. DLRLC
      • chat_bubble prin extensiune Cu exactitate, cu scrupulozitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Pornește pînă te văd și-ți fă datoria cu sfințenie. CREANGĂ, P. 316. DLRLC
etimologie:
  • Sfânt + sufix -enie. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.