2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFINCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.

sfincter [At: ANTROP. 22/1 / S și: sphincter / A și: (rar) sfincter / Pl: ~e și (înv) ~turi sn, (rar) ~i sm / E: fr sphincter cf lat sphincter] 1 sn (Atm) Mușchi inelar care reglează contracția sau relaxarea unui orificiu natural al organismului. 2 sn (Fig) Reținere. 3 a (D. mușchi) Inelar.

SFINCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.

SFINCTER, sfinctere, s. n. (Anat.) Mușchi care închide sau strînge un orificiu.

SFINCTER s.n. Mușchi circular care închide sau strînge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strînge].

SFINCTER1 s. n. mușchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter)

SFINCTER ~e n. anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincter

*sfinctér n., pl. e (vgr. sfinktêr, d. sphiggo, strîng. Acc. ca’n caractér, cratér). Anat. Mușchĭ circular care strînge saŭ deschide un orificiŭ (anus, beșică).

SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfincter (desp. sfinc-ter) s. n., pl. sfinctere

sfincter (sfinc-ter) s. n., pl. sfinctere

sfincter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfinctere

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sfincter (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SFINCTER-, v. SFINCTERO-.~algie (v. -algie), s. f., durere la nivelul unui sfincter; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a. unui sfincter.

SFINCTERO- „sfincter, mușchi circular”. ◊ gr. sphinkter, eros „care strînge” > fr. sphinctéro-, germ. sphinktero-, it. sfinctero- > rom. sfinctero-. □ ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a unui sfincter distrus; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a unui sfincter.

Intrare: sfincter
sfincter1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: sfinc-ter info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfincter
  • sfincterul
  • sfincteru‑
plural
  • sfinctere
  • sfincterele
genitiv-dativ singular
  • sfincter
  • sfincterului
plural
  • sfinctere
  • sfincterelor
vocativ singular
plural
Intrare: sfinctero
prefix (I7-P)
  • sfinctero
sfincter2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • sfincter
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfincter, sfincteresubstantiv neutru

  • 1. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

sfincteroelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „sfincter”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.