2 intrări
15 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SFINCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.
sfincter [At: ANTROP. 22/1 / S și: sphincter / A și: (rar) sfincter / Pl: ~e și (înv) ~turi sn, (rar) ~i sm / E: fr sphincter cf lat sphincter] 1 sn (Atm) Mușchi inelar care reglează contracția sau relaxarea unui orificiu natural al organismului. 2 sn (Fig) Reținere. 3 a (D. mușchi) Inelar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- acțiuni
SFINCTER, sfinctere, s. n. (Anat.) Mușchi care închide sau strînge un orificiu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINCTER s.n. Mușchi circular care închide sau strînge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strînge].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFINCTER1 s. n. mușchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SFINCTER ~e n. anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*sfinctér n., pl. e (vgr. sfinktêr, d. sphiggo, strîng. Acc. ca’n caractér, cratér). Anat. Mușchĭ circular care strînge saŭ deschide un orificiŭ (anus, beșică).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sfincter (desp. sfinc-ter) s. n., pl. sfinctere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfincter (sfinc-ter) s. n., pl. sfinctere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfincter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfinctere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sfincter (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SFINCTER-, v. SFINCTERO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere la nivelul unui sfincter; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a. unui sfincter.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
SFINCTERO- „sfincter, mușchi circular”. ◊ gr. sphinkter, eros „care strînge” > fr. sphinctéro-, germ. sphinktero-, it. sfinctero- > rom. sfinctero-. □ ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a unui sfincter distrus; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare operatorie a unui sfincter.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: sfinc-ter
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sfincter, sfincteresubstantiv neutru
- 1. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- sphincter DEX '09 DEX '98 DN
sfincteroelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „sfincter”. MDN '00
etimologie:
- sphunctér(o)- MDN '00