7 definiții pentru sființă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sființă sf [At: PRAV. LUCACI, 172 / V: (înv) siință, sfință / Pl: ~țe / E: sfii + -ință] 1-2 (Înv) Sfială (1-2). 3-4 (Îljv) Fără ~ (În mod) curajos (1).
sfiínță f., pl. e. Vechĭ. Sfială. – La Dos. V. S. 24 Fb. siință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sâință[1] sf vz sființă
- Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta sfință, pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siință sf vz sființă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sĭínță V. sființă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SFIINȚĂ s. v. rușine, sfială, sfiiciune, timiditate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sființă s. v. RUȘINE. SFIALĂ. SFIICIUNE. TIMIDITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sființă
sființă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
siință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.