SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFIDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care sfidează; cu dispreț. /a (se) sfida + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. Care sfidează. [< sfida + -(ă)tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SFIDĂTÓR, -OÁRE adj. care sfidează. (< sfida + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SFIDĂTÓR adj. 1. provocator. (Un gest ~.) 2. v. obraznic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfidătór adj. m., pl. sfidătóri; f. sg. și pl. sfidătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink