26 de definiții pentru sfială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SFIALĂ, (2) sfieli, s. f. 1. Lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. 2. Atitudine sau purtare sfioasă. [Pr.: sfi-a-. – Var.: (reg.) sâia s. f.] – Sfii + suf. -eală.

sfia sf [At: M. COSTIN, O. 99 / P: sfi-a~ / V: (îrg) sia, (înv) sâi~, (reg) sfei~, fia / Pl: sfieli / E: sfii + -eală] 1 Stare și senzație de a nu se simți în largul său sau sentiment de reținere (provocate de absența îndrăznelii, a încrederii în sine, a îngâmfării, sau de teamă etc.) față de ceva sau de cineva (mai ales față de o persoană care se impune prin vârstă, prin prestigiu, prin funcție etc.) Si: jenă, rușine1, stinghereală, stingherire, stânjeneală, stânjenire, (pop) rușinare, (îrg) rușință, (înv) stidință, stidire, (îvr) stideală, sfiiciune (1), (rar) sfioșenie (1), sfiire (1), (înv) sființă (1). 2 Atitudine și comportare generate de starea, de senzația sau de sentimentul de sfială (1) Si: sfiiciune (2), (rar) sfioșenie (2), sfiire (2), (înv) sființă (2). 3 (Îlav) Cu ~ În mod temător. 4-5 (Îljv) Fără (de sau nici o, de nici o) ~ (În mod) curajos (1). 6-7 (Îal) (În mod) nerușinat. 8 (Reg; îlv) A-i fi (cuiva) ~ A se sfii .

SFIALĂ, sfieli, s. f. Atitudine și purtare sfioasă, lipsă de încredere în sine, timiditate, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva, teamă, sfiiciune. [Pr.: sfi-a-.Var.: (reg.) sâia s. f.] – Sfii + suf. -eală.

SFIALĂ, sfieli, s. f. Timiditate, jenă, rușine, teamă; lipsă de îndrăzneală. Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186. Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141. Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157. ◊ Fig. Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73. – Variante: (astăzi rar) sia (I. IONESCU, M. 643), sîia (C. PETRESCU, R. DR. 124 s. f.

SFIALĂ ~eli f. 1) Caracter sfios; timiditate. 2) Comportament sfios; timiditate. [G.-D. sfielii; Sil. sfi-a-] /a (se) sfii + suf. ~eală

sfială f. lipsa de încredere în sine, timiditate. [V. sfiì].

sfiálă (pron. sfiĭálă) f., pl. iĭelĭ. Sentimentu celuĭ ce se sfiește, respect. Neîncredere, timiditate. – În est și siĭală. Vechĭ siĭală.

SÎIA s. f. v. sfială.

sială f. Mold. sfială: intră cu sială pe ușă AL. [V. siì].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sfia (desp. sfi-a-) s. f., g.-d. art. sfielii; (manifestări) pl. sfieli

sfia (sfi-a-) s. f., g.-d. art. sfielii; (manifestări) pl. sfieli

sfia s. f. (sil. sfi-a-), g.-d. art. sfielii; (manifestări) pl. sfieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SFIA s. 1. v. jenă. 2. v. timiditate. 3. v. bună-cuviință.

SFIA s. 1. jenă, rușine, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stînjenire, (pop.) rușinare, (înv. și reg.) rușință, (înv.) stideală, stidință, stidire. (Un sentiment de ~.) 2. rușine, sfiiciune, timiditate, (rar) sfiire, sfioșenie, (înv.) sființă. (~ unui copil.) 3. decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Intrare: sfială
  • silabație: sfi-a-lă info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfia
  • sfiala
plural
  • sfieli
  • sfielile
genitiv-dativ singular
  • sfieli
  • sfielii
plural
  • sfieli
  • sfielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâia
  • sâiala
plural
  • sâieli
  • sâielile
genitiv-dativ singular
  • sâieli
  • sâielii
plural
  • sâieli
  • sâielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sia
  • siala
plural
  • sieli
  • sielile
genitiv-dativ singular
  • sieli
  • sielii
plural
  • sieli
  • sielilor
vocativ singular
plural
sfeială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfia, sfielisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Lipsă de încredere în sine, lipsă de îndrăzneală; sentiment de rușine, de jenă față de cineva sau de ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Deodată îl cuprinse o sfială ca în fața unui moment hotărîtor. BART, E. 186. DLRLC
    • format_quote Tinerele s-au așezat îndată la masă; dar Abu-Hasan, văzînd că nu pun nimica-n gură de sfială, le-a dat el la fiecare-n taler. CARAGIALE, P. 141. DLRLC
    • format_quote Rădică-te, moș Ioane, și spune fără sfială ce durere ai. CREANGĂ, A. 157. DLRLC
    • format_quote figurat Luna Și-a pogorît sfiala prin fereastră. TOPÎRCEANU, P. 73. DLRLC
  • 2. Atitudine sau purtare sfioasă. DEX '09
etimologie:
  • Sfii + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.