8 definiții pentru «sfetnic»   declinări

SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

sfétnic (înv.) s. m., pl. sfétnici
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÉTNIC s. 1. consilier, povățuitor, sfătuitor. (~ al domnitorului.) 2. călăuză, îndrumător, povățuitor, sfătuitor, (livr.) mentor, (înv. și fam.) dascăl, (înv.) povață, tocmitor. (X îi servește drept ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÉTNIC ~ci m. înv. Înalt dregător la curtea domnitorului cu care acesta se sfătuia. /<sl. suvétiniku
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfétnic s. m., pl. sfétnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfetnic m. consilier: sfetnicii Domnului: [Slav. SŬVIETĬNIKŬ].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sfétnic m. (vsl. sŭvĭetĭnikŭ, d. sŭvĭetŭ, sfat. V. sfat). Rar azĭ. Consilier, sfătuitor: sfetniciĭ domnuluĭ. — La Moxa și sfátnic (după sfat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink