SFETI, sfetesc, vb. IV. (înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

sfeti [At: N. COSTIN, L. II, 121/25 / V: (înv) sfiti / Pzi: ~tesc / E: slv свѣтити] 1 vr (Înv) A se arăta (37). 2 vr (Îe; d. oameni) A se ~ pe tobă A se lua la bătaie. 3 vr (Rar) A evolua (1). 4 vt A dovedi (1). 5 vt (Asr) A afla (1). 6 vrp A se descoperi (5). 7 vr (Reg) A se lăuda. 8 vr (Îrg) A se întâmpla. 9 vr (Îrg; îe) A i se ~ A izbuti. 10 vr (Reg) A risca. 11 vt (Îrg; c. i. cărți de joc) A întoarce pe față pentru a vedea valoarea cărții de joc care urmează să fie trasă de un alt jucător. 12 vt (Îrg; pex; c. i. cărți de joc) A trișa. 13 vt (Reg; c. i. cărți de joc) A amesteca (13). 14 vt (Îvr) A cere (1).

SFETI, sfetesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A (se) arăta, a (se) ivi. 2. Refl. (Despre acțiuni, situații) A lua o anumită întorsătură, a se lămuri, a se limpezi. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși (cuiva ceva). – Din sl. svĕtiti.

SFETI¹- v. sfete-.

SFETI², sfetesc, vb. IV. Refl. (Astăzi rar) 1. A se arăta, a se ivi. [Amoriul] după ce se sfetește, Îndată se risipește. CONACHI, P. 151. ◊ Tranz. Zile, nopți petrec cu gîndul la dulcea închipuire Ce pururea îmi aduce și-mi sfetește nălucire. CONACHI, P. 82. 2. (Despre acțiuni, situații) A căpăta o anumită întorsătură, a ajunge la un capăt, a se limpezi. Ne veți uita și pe noi, după ce s-ar sfeti lucrurile. C. PETRESCU, A. R. 54. Președintele Villara a închis discuțiunea, zicînd ca să se mai amîne arestările pînă se va vedea cum se sfetesc lucrurile. GHICA, S. A. 161. ◊ Expr. (Mai ales în construcții negative) A i se sfeti (cuiva ceva) = a-i reuși cuiva ceea ce întreprinde.

sfetì v. 1. a da o taină pe față: îi s’a părut că s’a sfetit viitorul GHICA; 2. a descoperi înșelătoria (în jocul de cărți). [Slav. SVIETITI, a ieși la lumină].

sfăt² sm [At: BÂRLEA, L. P. M. II, 496 / Pl: sfeți / E: s- + făt] (Mar) Copil de țigan.

sfăt¹ sm [At: MARIAN, Î. 268 / Pl: sfeți / E: nct] 1 (Trs; Buc) Paracliser. 2 (Reg) Clopotar (3).

sfiti v vz sfeti

SFETE- (Învechit; și în forma sfeti-) Element de compunere însemnînd «sfînt» și care stă înaintea unor nume proprii. La al doilea ceas al dimineții de sîmbătă, la poarta curții și la sfete-Neculai cel bogat era mare îmbulzeală. SADOVEANU, Z. C. 173. Lui sfeti-Ilie i-a dat în samă tunetele. ȘEZ. III 1. – Variantă: sfeti-.

sféte saŭ sféti, fem. sféta s. (sîrb. svete, voc. d. svet, fem. sveta). Vechĭ. Rar. Sfîntu, sfînta (numaĭ înaintea unuĭ nume): sfete Neculaĭ (Cog. Let. 3, 224). – Și sv-. – Și azĭ în vest sfet: sfet Ilie (Lung. Univ. 9 Dec. 1929; 3, 5).

sfetésc și sfitésc v. tr. (vsl. svĭetiti, a lumina, a arăta, d. svĭet, lumină; rus. svĭetitĭ, a lumina. V. prosfetesc, sfeșnic). Vechĭ. Descoper, arăt, daŭ pe față, daŭ la lumină.

sfitésc V. sfetesc.

sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, 3 sg. sfetește, imperf. 1 sfeteam; conj. prez. 1 sg. să sfetesc, 3 să sfetească

sfeti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 să sfetească

sfeti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfetesc, imperf. 3 sg. sfetea; conj. prez. 3 sg. și pl. sfetească

SFETI vb. v. amesteca, apărea, arăta, clarifica, descurca, desluși, elucida, explica, ivi, întâmpla, lămuri, limpezi, pica, preciza, trișa.

sfeti vb. v. AMESTECA. APĂREA. ARĂTA. CLARIFICA. DESCURCA. DESLUȘI. ELUCIDA. EXPLICA. IVI. ÎNTÎMPLA. LĂMURI. LIMPEZI. PICA. PRECIZA. TRIȘA.

SFĂT s. v. clopotar, paracliser, țârcovnic.

sfăt s. v. CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC.

sfeti (-tesc, -it), vb. – 1. A lămuri, a descoperi, a clarifica. – 2. (Refl.) A se întrezări, a se întrevedea. – Var. sfiti. Megl. sfités, sfitiri „a lumina”. Sl. svĕtiti, svitĕti (Miklosich, Lexicon, 830; Cihac, II, 337). – Der. șfeșnic (var. înv. sveș(t)nic), s. n. (suport de lumînări; Olt., ram), din sl. svĕtilĭnikŭ, svĕštĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44); sfeșnicar, s. m. (copac rămuros); sfetilnă, s. f. (înv., cînt liturgic), din sl. svĕtilĭna, trad. a gr. φωταγωγιϰόν (Tiktin).

sfăt², sfeți, s.m. (reg.) copil de țigan.