sfeclíre s.f. (înv.) pățanie, belea, bucluc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SFECLÍ, sfeclesc, vb. IV. Tranz. (În expr.) A o sfecli = a ajunge într-o situație neplăcută, a o păți; a o băga pe mânecă. – Cf. sfeclă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A SFECLÍ ~ésc tranz. : A o ~ a nimeri într-o situație neplăcută; a o păți. [Sil. sfe-cli] /Din sfeclă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFECLÍ vb. v. păți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfeclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfeclésc, imperf. 3 sg. sfecleá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfecleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink