8 definiții pentru sfănțuitor
Explicative DEX
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfânțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
sfănțuitor, ~oare smf [At: JAHRESBER. X, 206 / Pl: ~i, ~oare / E: sfănțui + -tor] (Înv) Mituitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SFĂNȚUITOR, -OARE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Familiar) Persoană care sfănțuiește; mituitor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
sfănțuitor (fam.) (desp. -țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sfănțuitor (fam.) (-țu-i-) s. m., pl. sfănțuitori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sfănțuitor s. m. (sil. -țu-i-), pl. sfănțuitori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
sfănțuitor, sfănțuitori s. m. persoană care dă sau care primește mită
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: sfănțuitor
- silabație: sfăn-țu-i-tor
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
sfănțuitor, sfănțuitorisubstantiv masculin sfănțuitoare, sfănțuitoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care sfănțuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mituitor
etimologie:
- Sfănțui + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.