SFĂNȚUITÓR, -OÁRE, sfănțuitori, -oare, s. m. și f. (Fam.) Persoană care sfănțuiește. [Pr.: -țu-i-] – Sfănțui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

sfănțuitór s. m. (sil. -țu-i-), pl. sfănțuitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfănțuitoáre s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. sfănțuitoárei; pl. sfănțuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sfănțuitor, sfănțuitori s. m. persoană care dă sau care primește mită
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink