SFĂNȚUÍ, sfănțuiesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A mitui. 2. A lua mită, a stoarce bani de la cineva; a înșela pe cineva. – Sfanț + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SFĂNȚUÍ vb. v. mitui, șperțui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfănțuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfănțuiésc imperf. 3 sg. sfănțuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfănțuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sfănțui, sfănțuiesc v. t. 1. a mitui 2. a lua mită 3. a înșela (pe cineva)
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink