SFÂRTICÁRE, sfârticări, s. f. Acțiunea de a sfârtica și rezultatul ei. – V. sfârtica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârticáre s. f., g.-d. art. sfârticării; pl. sfârticări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTICÁ, sfấrtic, vb. I. Tranz. A sfâșia, a rupe în bucăți. [Var.: sfârtecá vb. I] – Lat. *exfracticare (< fractus).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A SFÂRTÍCA sfârtic tranz. A rupe în bucăți (cu mâinile, cu dinții, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sfârticá vb., ind. prez. 1 sg. sfârtic, 3 sg. și pl. sfârtică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink