SFÂRTECÁT, -Ă adj. v. sfârticat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTECÁT adj. 1. sfâșiat, (înv. și reg.) mursecat. (Om ~ de lupi.) 2. sfâșiat, (înv. și reg.) spârcuit. (~ de săbii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârți, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfâșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfâșia, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink