SFÂRTECÁRE s. 1. ciopârțire, sfâșiere, (pop. și fam.) căsăpire, (Mold. și Bucov.) hăcuire. (~ unui animal, la tăiere.) 2. sfâșiere, (înv. și reg.) mursecare. (~ cuiva de către animalele sălbatice.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârți, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ un animal, la tăiere.) 2. a sfâșia, (înv. și reg.) a murseca. (L-au ~ animalele sălbatice.) 3. a sfâșia, (înv. și reg.) a spârcui. (L-au ~ cu săbiile.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink