opțiuni
  • info
3 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

SFÂRCÂIT2, -Ă, sfârcâiți, -te, adj. (Reg.) Care sfârcâie. – V. sfârcâi.

SFÂRCÂIT2, -Ă, sfârcâiți, -te, adj. (Reg.) Care sfârcâie. – V. sfârcâi.

SFÂRCÂIT1 s. n. (Reg.) Faptul de a sfârcâi. – V. sfârcâi.

SFÂRCÂIT1 s. n. (Reg.) Faptul de a sfârcâi. – V. sfârcâi.

sfârcâit2, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. II, 100 / Pl: ~iți, ~e / E: sfârcâi] (Mol) Smârcâit2 (1).

sfârcâit1 sn [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~uri / E: sfârcâi] (Mol) 1 Smiorcăială (1). 2 Fumat (cu pipă) Si: (reg) pipat.

SFÂRCÂI, sfârcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.

SFÂRCÂI, sfârcâi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – Cf. smârcâi.

sfârcăi v vz sfârcâi

sfârcâi vt [At: ȘĂINEANU2 / V: ~căi / Pzi: ~esc, (rar) sfârcâi / E: fo] (Mol) 1 A smiorcăi . 2 (C. i. tutun) A fuma (cu pipa) Si: (reg) a pipa.

SFÎRCÎI, sfîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A trage pe nas; a smiorcăi. Dascălul Simion Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16.

SFÎRCÎIT, -Ă, sfîrcîiți, -te, adj. Care sfîrcîie. Bădia se opri, trecîndu-și mîneca pe sub nasul sfîrcîit. C. PETRESCU, O. P. II 100.

sfârcăì v. Mold. a trage tabac pe nas: toată ziua sfârcăiește la tabac CR. [Cf. sfară].

sfîrcîĭ V. smîrcîî.

smîrcîĭ și smórcăĭ și -ĭésc, a -ĭ v. Intr. (vsl. smrŭkati, rus. smórkatĭ, a-țĭ sufla nasu, d. vsl. smrŭkŭ, mucĭ; bg. smŭrkam, trag aer pe nas, smrŭk, tragere de tabac. V. smîrc, smorcăĭ). Fam. Fac smorca-smorca, ca apa’n cizme, muciĭ în nas cînd îĭ tragĭ ș. a., scîncesc, tot plîng (vorbind de copiĭ). V. refl. Îmĭ suflu nasu cu zgomot. – Și zm-. În nord și sfîrcîĭ.

Ortografice DOOM

sfârcâit (reg.) s. n.

sfârcâit (reg.) s. n.

sfârcâit s. n.

sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. sfârcâi, 3 sfârcâie, imperf. 1 sfârcâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să sfârcâi, 3 să sfârcâie

sfârcâi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sfârcâie, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 să sfârcâie

sfârcâi vb., ind. prez. 1 sg. sfârcâi/sfârcâiesc, imperf. 3 sg. sfârcâia; conj. prez. 3 sg. și pl. sfârcâie/sfârcâiască

Sinonime

SFÂRCÂI vb. v. biciui, priza, smiorcăi, șfichiui, trage.

sfîrcîi vb. v. BICIUI. PRIZA. SMIORCĂI. ȘFICHIUI. TRAGE.

Intrare: sfârcâit (adj.)
sfârcâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârcâit
  • sfârcâitul
  • sfârcâitu‑
  • sfârcâită
  • sfârcâita
plural
  • sfârcâiți
  • sfârcâiții
  • sfârcâite
  • sfârcâitele
genitiv-dativ singular
  • sfârcâit
  • sfârcâitului
  • sfârcâite
  • sfârcâitei
plural
  • sfârcâiți
  • sfârcâiților
  • sfârcâite
  • sfârcâitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: sfârcâit (s.n.)
sfârcâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfârcâit
  • sfârcâitul
  • sfârcâitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sfârcâit
  • sfârcâitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: sfârcâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sfârcâi
  • sfârcâire
  • sfârcâit
  • sfârcâitu‑
  • sfârcâind
  • sfârcâindu‑
 singular plural
  • sfârcâie
  • sfârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sfârcâi
 (să)
  • sfârcâi
  • sfârcâiam
  • sfârcâii
  • sfârcâisem
a II-a (tu)
  • sfârcâi
 (să)
  • sfârcâi
  • sfârcâiai
  • sfârcâiși
  • sfârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • sfârcâie
 (să)
  • sfârcâie
  • sfârcâia
  • sfârcâi
  • sfârcâise
plural I (noi)
  • sfârcâim
 (să)
  • sfârcâim
  • sfârcâiam
  • sfârcâirăm
  • sfârcâiserăm
  • sfârcâisem
a II-a (voi)
  • sfârcâiți
 (să)
  • sfârcâiți
  • sfârcâiați
  • sfârcâirăți
  • sfârcâiserăți
  • sfârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • sfârcâie
 (să)
  • sfârcâie
  • sfârcâiau
  • sfârcâiră
  • sfârcâiseră
sfârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sfârcâit, sfârcâităadjectiv

  • 1. regional Care sfârcâie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Bădia se opri, trecîndu-și mîneca pe sub nasul sfîrcîit. C. PETRESCU, O. P. II 100. DLRLC
etimologie:
  • vezi sfârcâi DEX '09 DEX '98

sfârcâitsubstantiv neutru

  • 1. regional Faptul de a sfârcâi. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi sfârcâi DEX '09 DEX '98

sfârcâi, sfârcâiverb

  • 1. regional A trece cu putere (și cu zgomot) aerul pe nas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: smiorcăi smârcâi
    • format_quote Dascălul Simion Fosa din Țuțuieni, numai pentru că vorbește mai în tîlcuri decît alții și sfîrcîiește toată ziua la tabac, cere cîte trei husăși pe lună. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
etimologie:
  • cf. smârcâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.