sesizabil, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. III, 87 / V: sezisa~, (rar) sesisa~ / Pl: ~i, ~e / E: fr saisissable] Care poate fi înțeles, observat, remarcat, cunoscut (cu ajutorul simțirilor) Si: perceptibil, concret, sesizant (2).

SESIZABIL, -Ă adj. Care se poate percepe cu simțurile, care poate fi cunoscut. [Var. sezisabil, -ă adj. / cf. fr. saisissable].

SESIZABIL, -Ă adj. care poate fi sesizat. (< fr. saisissable)

SESIZABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi sesizat; în stare de a fi sesizat; perceptibil. /<fr. saisissable

sesisabil, ~ă a vz sesizabil

sezisabil, ~ă a vz sesizabil

SEZISABIL, -Ă, sezisabili, -e, adj. (Franțuzism) Care poate fi perceput prin simțuri, care poate fi cunoscut. Cînd... loviturile sînt date de un dușman sezisabil, ele vor tinde să îmboldească pe cel lovit la lucru, la luptă. GHEREA, ST. CR. III 87.

SEZISABIL, -Ă, sezisabili, -e, adj. Care poate fi perceput prin simțuri, care poate fi cunoscut. – După fr. saisissable.

SEZISABIL, -Ă adj. v. sesizabil.

sesizabil adj. m., pl. sesizabili; f. sesizabilă, pl. sesizabile

sesizabil adj. m., pl. sesizabili; f. sesizabilă, pl. sesizabile

sesizabil adj. m., pl. sesizabili; f. sg. sesizabilă, pl. sesizabile

SESIZABIL adj. 1. v. concret. 2. observabil, perceptibil. (Un fenomen ușor ~.)

SESIZABIL adj. 1. concret, fizic, material, palpabil, perceptibil, pipăibil, (rar) pipăit, tangibil, (înv.) pipăicios, pipăitor, pusăitor. (Realitatea ~; un lucru ~.) 2. observabil, perceptibil. (Un fenomen ~.)

Sesizabil ≠ abstract, insesizabil, nesesizabil