SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate (în scris) despre un caz care trebuie cercetat; a se adresa unui organ de jurisdicție pentru rezolvarea unei pricini. – După fr. saisir.

sesiza [At: I. NEGRUZZI, S. I, 241 / V: sezisa / Pzi: ~zez / E: fr saisir] 1 vt (C. i. autorități, organe ale justiției etc.) A aduce la cunoștință, verbal sau în scris, un caz (considerat ilegal) în vederea cercetării și soluționării lui. 2 vt (C. i. ilegalități, abateri etc.) A comunica (de obicei în scris) unei autorități, unui organ al justiției etc. pentru a lua măsurile care se impun. 3 vt(a) A denunța public o neregulă. 4 vr (D. autorități, organe de justiție etc.) A lua în considerare, în cercetare, spre analiză o ilegalitate, o abatere etc. pentru a o soluționa. 5 vt A pătrunde cu mintea Si: a înțelege, a pricepe (1), a observa (2), a descoperi, a remarca, a prinde, (rar) a priza². 6 vt A face cunoscut Si: a dezvălui, a releva, a revela (1). 7 vr A fi șocat la aflarea unei vești.

SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.

SESIZA vb. I. tr. 1. A prinde, a pătrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunoștință, a ține seama (de ceva). 2. A încunoștința, a arăta (ceva) unei autorități; a se adresa justiției. [Var. sezisa vb. I. / după fr. saisir].

SESIZA vb. I. tr. 1. a pătrunde cu mintea, a pricepe, a înțelege; a observa, a descoperi. 2. a înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a se adresa justiției. II. refl. a lua cunoștință, a ține seamă (de ceva). (după fr. saisir)

A SESIZA ~ez tranz. 1) (esența lucrurilor) A-și însuși prin activitatea gândirii; a ajunge să pătrundă cu mintea; a înțelege; a pricepe; a concepe. 2) (organe oficiale) A pune la curent (pentru a se lua măsuri). 3) (despre sisteme tehnice) A descoperi, semnalizând. /<fr. saisir

A SE SESIZA mă ~ez intranz. A reacționa la o informație primită; a ține cont de știrile parvenite. /<fr. saisir

sezisa v vz sesiza

SEZISA, sezisez, vb. I. 1. Tranz. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. Poeții sezisează ceea ce este nou și duce omenirea înainte. BENIUC, P. 93. O clipă de suspensie pînă sezisează situația. SEBASTIAN, T. 360. 2. Tranz. A înștiința autoritățile despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente, a se adresa unei autorități (mai adesea justiției). Membrii de partid... au întotdeauna imperioasa datorie să observe abaterea de la linie și, după ce s-au convins de aceasta, să seziseze pe cei în drept. SAHIA, U.R.S.S. 74. ◊ Refl. pas. S-a sezisat parchetul și s-a reclamat Ministerului de Război. CARAGIALE, O. III 260. 3. Refl. A lua cunoștință, a ține seamă (de ceva).

SEZISA, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir.

SEZISA vb. I. v. sesiza.

sesiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. sesizez, 3 sesizează; conj. prez. 1 sg. să sesizez, 3 să sesizeze

sesiza (a ~) vb., ind. prez. 3 sesizează

sesiza vb., ind. prez. 1 sg. sesizez, 3 sg. și pl. sesizează, imperf. 3 sg. sesiza

sezisa

sezisez.

SESIZA vb. 1. v. observa. 2. v. constata. 3. v. înțelege. 4. v. intui. 5. a intui, a înțelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultățile întâmpinate.)

SESIZA vb. 1. a observa, a percepe, a remarca, a reține, a vedea, a zări, (înv.) a privi. (N-ai ~ nici o schimbare?) 2. a constata, a observa, a remarca, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 3. a înțelege, a percepe, a pricepe, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 4. a ghici, a intui, a întrevedea, a întrezări, a prevedea, (fig.) a mirosi, a pătrunde. (A ~ desfășurarea evenimentelor.) 5. a intui, a înțelege, (livr.) a priza, (fig.) a dibui, a mirosi, a prinde, (înv. fig.) a pricepe. (I-a ~ intențiile.) 6. a arăta, a dezvălui, a releva, a revela. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.)