seva c vz săvai

sevá V. săva.

SEVĂ, seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.

savai¹ av vz săvai

savăi av vz săvai

săbai av vz săvai

săva av, c vz săvai

săvai [At: COD. VOR. 148/20 / V: (îvp) sav~ (A și: savai) av, (înv) săva^[1] av, c, săbai av, seva c, (reg) ~văi (A și: săvăi), savăi (A și: savăi) av / E: să + va „vrea”] 1 av (Înv; de obicei urmat de un numeral) Măcar. 2 av (Îvp) Chiar (și ...). 3 av (Îvp) Întocmai. 4 av (Înv; îs) ~ cine Oricine. 5 av (Înv; îs) ~ ce Orice¹. 6 av (Înv; îs) ~ unde Oriunde. 7 av (Înv; îs) Săva a care Oricare. 8 av (Înv; îs) ~ de câte ori Ori de câte ori. 9 av (Înv; îs) ~ cât Oricât¹. 10 av (Îlc) ~ să (sau de) Chiar dacă. 11 av (Îlc) ~ că (sau și) Cu toate că. 12 av (Îvr) În zadar. 13 c (Înv) Deși. 14 c (Înv) Chiar dacă. 15 c (Îvr; îf săva) Dacă. 16 c (Reg) Însă. 17 c (Reg) Ca să, în scopul ... 18 c (Înv; adesea îcr sine însuși) Sau. corectat(ă)

săvăi¹ av vz săvai^[1] corectat(ă)

sevă sf [At: BARASCH, B. 8 / Pl: ~ve / E: fr sève] 1 Lichid nutritiv format din apă și săruri minerale sau din apă și substanțe organice, care circulă prin vasele libero-lemnoase ale vegetalelor Si: suc, (pop) mâzgă (1), must, mustăreață (1). 2 (Fig) Putere. 3 (Fig) Savoare. 4 (Pex) Lichid din natură care poate asigura fertilitatea.

SEVĂ, (rar) seve, s. f. Suc nutritiv încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor și le hrănește. ♦ Fig. Izvor de energie; putere, vigoare, vlagă. – Din fr. sève.

SĂVAI adv. (Învechit și popular; și în forma savai) Chiar; tocmai. Nainte murgul trece Savai cale de-o prînzare. ODOBESCU, S. II 432. (În poezia populară, servind la scoaterea în evidență a cuvîntului pe care-l precedă) Țipă din gură de șarpe, Săvai cu răcori de moarte. PĂSCULESCU, L. P. 173. Unde este Badiul tău, Savai frățiorul meu! TEODORESCU, P. P. 539. – Variantă: savai adv.

SEVĂ s. f. 1. Lichid încărcat cu săruri minerale, care circulă în vasele plantelor, constituind hrana acestora. Bogată urcă seva în tulpini, Vestind o primăvară fără seamăn. BENIUC, V. 64. Ultima scînteie a tinereții tremura în el ca cea din urmă sevă într-un arbore ce se va usca. SADOVEANU, M. 126. Printre ele cresc rari măslini slabi, noduroși, abia ducîndu-și zilele în pămîntul lor pietros, din care nu mai vine seva să le reînvieze frunzele pălite, albicioase. BART, S. M. 54. 2. Fig. Putere, vigoare, energie, vlagă. În munte, la altitudinea aceea unde ne duceam să găsim cucoșii sălbatici, seva primăverii încă nu pornise, deși ne aflam la începutul lunii mai. SADOVEANU, V. F. 43. Pentru noi ceilalți, va rămîne numai amintirea copilului, cînd roșind cu sfiiciune de fată, cînd neliniștit de atîta viață cîtă îi înfierbînta vinele de sevă. C. PETRESCU, Î. II 48.

SEVĂ s.f. Lichid nutritiv bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. ♦ (Fig.) Hrană, izvor de energie. [< fr. sève].

SEVĂ s. f. 1. lichid nutritiv, bogat în săruri minerale, care circulă prin vasele plantelor. 2. (fig.) izvor de energie; vigoare. (< fr. sève)

SEVĂ ~e f. 1) Lichid nutritiv care conține săruri minerale absorbite din sol și care circulă prin vasele plantelor. 2) fig. Sursă de energie fizică sau morală. [G.-D. sevei] /<fr. séve

sevă f. 1. suc nutritiv al plantelor; 2. fig. vigoare, energie: seva juneții.

saváĭ V. săvaĭ.

săvá (Olt., Trans.), săváĭ (Munt. Mold.) și sevá (Cod. Vor.) conj. (din vechĭu să, se, dacă și -va ca’n cineva. Săvaĭ ar fi ca cîndaĭ, niscaváĭ, tócmaĭ, scîrțaĭ din cînd, niscaĭ-va, tócma, scîrța. Cp. CL. 1923, 489). Vechĭ. Orĭ, fie, măcar: săvaĭ bogat, săvaĭ sărac. Săvaĭ-cine, orĭ-cine. Săvaĭ o zi, măcar o zi. Să vază săvaĭ, să vază măcar, numaĭ să vază. Săvaĭ că, săvaĭ și, măcar că, cu toate că, deși. Săvaĭ de, chear dacă (Rar și să verĭ, orĭ, saŭ. Să verĭ că, măcar că). Adv. savaĭ, sávăĭ și săvăĭ ca olt. céva îld. cevá. Chear: sávaĭ Toma Alimoș (Teod. P.P. 583 și 563).

*sévă f., pl. e (fr. seve, d. lat. sapa, vin fert, ca fève, bob, d. faba). Sucu nutritiv care circulă pin vegetale, mîzgă. Fig. Vlagă, vigoare: seva tinerețiĭ.

sevă s. f., g.-d. art. sevei; pl. seve

sevă s. f., g.-d. art. sevei; pl. seve

sevă s. f., g.-d. art. sevei, pl. seve

SĂVAI adv. v. barem, chiar, exact, întocmai, măcar, tocmai.

SĂVAI conj. v. deși, fie, ori, sau.

SEVĂ s. (BOT.) suc, (pop.) mâzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ plantelor.)

SEVĂ s. v. dinamism, energie, farmec, forță, impetuozitate, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.

săvai conj. v. DEȘI. FIE. ORI. SAU.

săvai adv. v. BAREM. CHIAR. EXACT. ÎNTOCMAI. MĂCAR. TOCMAI.

sevă s. v. DINAMISM. ENERGIE. FARMEC. FORȚĂ. IMPETUOZITATE. PUTERE. ROBUSTEȚE. TĂRIE. VIGOARE. VITALITATE. VLAGĂ.

SEVĂ s. suc, (pop.) mîzgă, must, mustăreață, (reg.) miericică, muc, mursă. (~ plantelor.)

săva conj. – Chiar, deși. – Var. săvai, servai. Din să cu va, ca și cîndva, undeva etc. (Tiktin).

Seva v. Sevastian I 4.

ȘEVA (Pom).