8 definiții pentru «setcă»   declinări

SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, folosită mai ales pentru scrumbie și cegă. — Din rus. setka.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, întrebuințată mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă (reg.) s. f., g.-d. art. sétcii; pl. setci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTCĂ ~ci f. Plasă mare de pescuit. /<rus. setka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă s. f., g.-d. art. sétcii; pl. setci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

setcă f. plasă mare plutitoare, întrebuințată mai ales la prinsul scrumbiilor de Dunăre. [Serb. SITKA, sitișcă].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă f., pl. ĭ (rus. sĭetka, dim. d. sĭetĭ, plasă). Plasă de prins scrumbiĭ orĭ cegă. V. cegarniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink