căutare avansată
8 definiții pentru „setcă”   declinări

SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintro plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, folosită mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTCĂ, setci, s. f. (Reg.) Unealtă de pescuit formată dintro plasă de forme și dimensiuni variate, confecționată din ață subțire și care este fixată în apă cu ajutorul a două odgoane, cel superior cu plute, iar cel inferior cu greutăți, întrebuințată mai ales pentru scrumbie și cegă. – Din rus. setka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă (reg.) s. f., g.-d. art. sétci; pl. setci
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÉTCĂ ~ci f. Plasă mare de pescuit. /<rus. setka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă s. f., g.-d. art. sétci; pl. setci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă (-ci), s. f. – Plasă de pescuit. Rus. šetka (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

setcă f. plasă mare plutitoare, întrebuințată mai ales l-a prinsul scrumbilor de Dunăre. [Serb. SITKA, sitișcă].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sétcă f., pl. ĭ (rus. sĭetka, dim. d. sĭetĭ, plasă). Plasă de prins scrumbiĭ orĭ cegă. V. cegarniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink