SET, seturi, s. n. 1. Parte dintr-o întâlnire sportivă, limitată de epuizarea unui timp sau de realizarea unui scor convențional (la volei sau la tenis). 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vând împreună. 3. Ansamblu de obiecte de îmbrăcăminte (în special pulover și jachetă) ale cărui piese sunt confecționate din același material; garnitură (3). – Din engl., fr. set.

set sm [At: LTR² / Pl: ~uri / E: fr, eg set] 1 Fiecare dintre părțile în care se împart unele jocuri sportive, în funcție de atingerea unui anumit număr de puncte în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2 Grup de obiecte, de piese, de instrumente etc. (deosebite sau de același fel) care formează un ansamblu complet și au aceeași destinație Si: garnitură. 3 Ansamblu de articole de îmbrăcăminte (în special pulover și jachetă) confecționate din același material și care se poartă împreună. 4 (Tip) Unitate de măsură pentru grosimea literei de la mașina de cules monotip.

SET, seturi, s. n. 1. Fiecare dintre părțile în care se împart unele jocuri sportive, determinate de câștigarea unui anumit număr de puncte în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Serie de obiecte sau de instrumente tehnice care se vând împreună. 3. Ansamblul de obiecte de îmbrăcăminte (în special pulover și jachetă) ale cărui piese sunt confecționate din același material; garnitură (3). – Din engl., fr. set.

SET, seturi, s. n. Fază a unei întreceri sportive (de tenis, ping-pong, volei etc.) al cărei sfîrșit este indicat de realizarea unui scor convențional.

SET s.n. 1. Parte a unui meci de tenis, de volei etc., determinată de atingerea unui anumit număr de puncte înscrise în favoarea unei echipe sau a unui jucător. 2. Ansamblu de piese, de instrumente de același fel sau deosebite, folosite într-o anumită muncă sau exploatare; garnitură. 3. Unitate de măsură tipografică, egală cu 0,019598 mm. [Pl. -turi. / < engl., fr. set].

SET s. n. 1. parte a unui meci de tenis, volei etc. determinată de obținerea unui anumit număr de puncte. 2. ansamblu de piese, de instrumente de același fel sau deosebite, într-o anumită muncă sau exploatare; garnitură. ◊ ansamblu de obiecte de îmbrăcăminte confecționate din același material, care se poartă împreună. ♦ ~ de cromozomi = totalitatea cromozomilor cu care contribuie unul din genitori la formarea zigotului. 3. unitate de măsură tipografică, de 0,019598 mm. (< engl., fr. set)

SET ~uri n. 1) Parte a unui meci de tenis, de volei etc., care durează până la realizarea unui anumit număr de puncte în favoarea unuia dintre participanți. 2) Garnitură de obiecte de același fel, având o anumită destinație. /<fr., engl. set

Set m. al treilea fiu al lui Adam.

ȘES, ȘEASĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

șes, șeasă [At: PSALT. HUR. 53^v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină¹ (1), (înv) șesime² (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină¹ (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină¹ (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri¹ (2) și coaste.

șeț s [At: ANTIPA, P. 607 / Pl: ? / E: nct] (Dob) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.

ȘES, ȘEASĂ, (1) șese, adj., (2, 3) șesuri, s. n. 1. Adj. (Despre pământuri, regiuni) Neted, întins; plan. 2. S. n. Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine; câmpie; suprafață plană de pământ situată într-o depresiune. 3. S. n. Parte a corpului animalelor, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Lat. sessus.

ȘES², ȘEASĂ, șese, adj. (Despre pămînturi, locuri, regiuni etc.) Neted, plan, întins. Au picat în coarnele unui țap care păștea pe un cîmp șes, foarte frumos. SBIERA, P. 166. Nilul mișcă valuri blonde pe cîmpii cuprinși de maur, Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur; Pe-a lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adînc. EMINESCU, O. I 43. – Variantă: (învechit și regional) șeț, șeață (ODOBESCU, S. A. 83, TEODORESCU, P. P. 111) adj.

ȘEȚ, ȘEAȚĂ adj. v. șes².

ȘES² șeasă (șeși, șese) rar (despre forme de relief) Care este întins și neted; plat. Câmp ~. /<lat. sessus, ~a, ~um

șes a. neted, fără înălțimi, vorbind de suprafețe: teren șes. [Lat. (LOCUS) SESSUS]. ║ n. 1. suprafață netedă; 2. mare întindere de pământ într’o țară: șesul Bărăganului.

șeț a. șes: câmpia șeață OD.

șes, șeasă adj., pl. șeșĭ, șese (lat. sessus, așezat, part d. sidere, a se pune, a se așeza, și d. sedére, a ședea; it. pg. sesso, vfr. ses, sp. siesso, șezut, dos; alb. šeš, șes, cîmp). Neted, plan: loc șes, regiune șeasă. S. n., pl. urĭ. Cîmp, cîmpie: șesu Bărăganuluĭ. – Și șeț (pron. și șăț) în Olt. Argeș și aĭurea în Munt.

șeț, V. șes.

set s. n., pl. seturi

set s. n., pl. seturi

set s. n., pl. seturi

!șes¹ (pop.) adj. m. (+ s. n.: pământ ~); f. șeasă (regiune ~), pl. șese

șes¹ (pop.) adj. m.; f. șasă, pl. șese

șes adj. n., f. șasă; pl. n. și f. șese

SET s. v. garnitură.

SET s. garnitură, (rar) sortiment. (Un ~ complet de cuțite.)

ȘES s., adj. 1. s. v. câmpie. 2. adj. v. drept. 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

ȘES s., adj. 1. s. (GEOGR.) cîmp, cîmpie, (reg.) cohalm. (Regiune de ~.) 2. adj. drept, neted, plan, plat, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (Un loc ~; o suprafață ~.) 3. adj. întins, neted, plan. (Un platou ~.)

șes (-easă), adj. – Plan, neted. – Var. șeț. Lat. sĕssus (Pușcariu 1586; REW 7882), cf. alb. šeš (după REW rom. ar proveni din alb., opinie nefondată); cf. și ședea. – Der. șeș, s. n. (cîmpie); șest, s. n. (parte netedă a unui obiect; Banat, șes), a cărui explicație pare dificilă (după Candrea, dintr-un lat. *sĕssĭtum); șestină (var. șeștină), s. f. (Olt., Trans., șes, cîmpie).

șeț s.n. (reg.) împletitură de nuiele care formează fundul lesei de prins pește.

Set, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, născut după uciderea lui Abel de către Cain.

SET, patriarh biblic, al treilea fiu al lui Adam și al Evei, născut după ce Abel a fost ucis de Cain. Se spune că a trăit 912 ani.

SET fiul lui Adam, ebr. Shēt „repositus” (OS). 1. Sit (Tis); -a, -ani, -ești -oaia ss.; -escu L. (Tg.-Jiu). 2. Sitea (Ard); I. (Giur 266); – Stan, olt. (Sd V 305); – Badea (17 B IY 552), zis și Sete (ib 193). 3. Sitilă (Mus); Sitilești ceată de moșneni în Chiojdu. 4. Sita, N. (Met 259). 5. Sete (13 – 15 B 231). Aceste nume se pot lega și de apelativele: sită și sete.