SERVODIRÉCȚIE s.f. Dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului. [Gen. -iei. / după it. servosterzo].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERVODIRÉCȚIE s. f. dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului. (< fr. servodirection)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
servodirécție s.f. Dispozitiv de comandă a direcției autovehiculelor care micșorează efortul conducătorului ◊ „[...] un nou produs solicitat cu prioritate de industria auto românească – servodirecția hidraulică.” R.l. 17 XII 84 p. 5. ◊ „Vând Opel Rekord [...] super-accesoriată – închidere centralizată, geamuri electrice, oglinzi electrice, servodirecție [...] prețul 6300 dolari, tratabil.” R.l. 8 XII 92 p. 10; v. și servofrână (din fr. servodirection, după it. servosterzo; PR, DMC 1950)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SERVODIRÉCȚIE, servodirecții, s. f. Sistem de direcție care diminuează la maxim efortul la volan necesar virării unui vehicul. – Din servo + direcție (cf. fr. servodirection).
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
ivascu
| Semnalează o greșeală
| Permalink