SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

servitór s. m., pl. servitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVITOÁRE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink