16 definiții pentru «serviciu»   declinări

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (în construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe). 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = cultul divinității exprimat prin cuvinte și gesturi ritualice. ◊ Expr. (Despre angajați, ostași, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) în tură de lucru la locul de muncă; de gardă. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune, fără personalitate juridică, a unei întreprinderi sau instituții; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. — Din fr. service, lat. servitium.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. ♦ (În construcție cu verbele „a face”, „a aduce”) Faptă, acțiune care servește, avantajează pe cineva; îndatorire, obligație. ◊ Expr. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) un rău. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil (pentru acces la dependințe). 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitate de angajat; îndeplinirea acestei îndatoriri. ◊ Serviciu militar = stagiu la care sunt obligați, prin lege, cetățenii unui stat pentru a se instrui din punct de vedere militar în rândurile forțelor armate. Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. ◊ Expr. (Despre angajați, ostași, elevi) (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială în cadrul obligațiilor profesionale. A intra în serviciu = a deveni salariat. ♦ Funcție. Serviciu de casier. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. cuprinzând mai multe secții; p. ext. colectivul de muncă corespunzător. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Serviciu de cafea. 5. Mulțime ordonată în timp a regimurilor succesive ale unui sistem tehnic. 6. (Sport) Punere în joc a mingii. – Din fr. service, lat. servitium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Forma servici, destul de răspândită, este incorectă. - gall

servíciu [ciu pron. ciu] s. n., art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (-ci-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU s. 1. funcție, post, slujbă, (înv. și reg.) poslușanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.) 2. (MIL.) serviciu militar v. armată. 3. (BIS.) ceremonie, oficiu, slujbă. (~ divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la ~ ?) 5. v. domeniu. 6. (pop.) priință, (înv.) slujbă. (I-a făcut un real ~.) 7. v. ajutor. 8. folos. (A adus imense ~ii științei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Serviciu ≠ deserviciu
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU ~i n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activități; slujbă. ◊ A fi (sau a se pune) în ~ul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un ~ a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) ~ cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenționat). A intra în ~ a se angaja la lucru. (A fi) de ~ a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. ~ meteorologic.~ divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizate pentru a servi masa. ~ de ceai. ~ de cafea. [Sil. -ciu] /<fr. service, lat. servitium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU s.n. 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcție. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secție administrativă a unei instituții, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secție. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porțelanurilor, sticlăriei din aceeași garnitură în care se servește mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [Pron. -ciu, pl. -ii. / < fr. service, it. servizio, lat. servitium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU s. n. 1. Acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcție. ◊ a fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar. 2. Secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ (pl.) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. serviciu divin = slujbă religioasă. 8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< fr. service, lat. servitium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÍCIU, servicii, s. n. 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – Fr. service (lat. lit. servitium).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de witch | Semnalează o greșeală | Permalink

servíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. servíciul; pl. servícii, art. servíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

serviciu n. 1. acțiunea și starea celui ce servește: a intra în serviciu; 2. cele ce sunt de făcut într’o casă; 3. mod de a servi: serviciu prost; 4. post, funcțiunea celui ce servește Statul: servicii civile, administrative, militare; 5. stare de militar: serviciul armatei este obligatoriu pentru fiecare cetățean dela 21 până la 50 de ani; serviciul sanitar, număr necesar de medici, farmaciști și veterinari, destinat pentru serviciul spitalelor militare și ambulanțelor; 6. Serviciul credincios, medalie instituită în 1878 spre a recompensa serviciile funcționarilor; 7. organizarea lucrărilor unei administrațiuni: serviciul poștelor; 8. ajutor, sprijin: a oferi cuiva serviciile sale; 9. vasele și pânza de masă: serviciu de porțelan; 10. număr de mâncări servite în acelaș timp: primul serviciu; 11. cult celebrat la biserică: serviciu divin.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*servíciŭ n. (fr. service, d. lat. servitium. Cp. cu vițiŭ). Acțiunea de a servĭ, starea de slugă: Ion e în serviciŭ la noĭ. Muncă, funcțiune, slujbă: serviciŭ greŭ. Funcțiune, post, ocupațiune, slujbă: a găsĭ un serviciŭ, a avea 30 de anĭ de serviciŭ. Locu unde servești: mă duc la serviciŭ. Oficiŭ, slujbă: serviciŭ divin. Folos, utilitate: acest lucru nu maĭ face nicĭ un serviciŭ. Totalitatea oamenilor organizațĭ p. a aduce serviciĭ publice: serviciŭ sanitar al armateĭ (mediciĭ și farmaciștiĭ cu soldațiĭ lor), serviciŭ poștal, municipal ș.a. Tacîm de masă: un serviciŭ de porțelan, de ceaĭ. Pl. Ajutor, sprijin, îndatorirĭ: a oferi serviciile tale cuĭva, a aduce serviciĭ cuĭva. Serviciu militar, împlinirea obligațiuniĭ de militar. A fi de serviciŭ, a fi de jurnă, a fi de rlnd la împlinirea unui serviciŭ pe care-l fac maĭ mulțĭ pe rînd (de ex., un ofițer la cazarmă). A intra în serviciŭ, a începe un serviciŭ (o slujbă). Oamenĭ de serviciŭ, servitorĭ. Scară, ușă de serviciŭ, scară, ușă secundară p. servitorĭ, furnisorĭ ș.a. Serviciu credincios, o medalie românească instituită la 1878 p. a-ĭ recompensa pe funcționariĭ credincĭoșĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SERVICIU ansamblul măsurilor și activităților desfășurate de colective constituite pentru a îndeplini misiuni de asigurare tehnică a zborului. Serviciul meteorologic este destinat ținerii la zi și difuzării datelor hidrometeorologice pe baza observațiilor, și măsurării elementelor meteo, analiza și publicarea acestora și elaborării previziunilor meteorologice. Serviciu de pistă este organizat în vederea bunei desfășurări a activităților pe pista de decolare-aterizare și a intervenției la timp în cazul unor incidente sau accidente aviatice. Serviciul fix aeronautic este rețeaua de comunicații sol-sol destinată schimbului de informații între diferite organe de control al traficului aerian. Serviciul la start este organizat în vederea asigurării ordinei și a disciplinei la start, asigurând buna desfășurare a activității de zbor și lansări, fiind pregătită să intervină în caz de necesitate.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

casétă-servíciu s.f. Casetă care conține un serviciu util în gospodărie ◊ „Trimestrul II a fost de asemenea bogat în noutăți; între acestea: casete-servicii de ceai, garnituri complete pentru aperitive, mașină de răzuit legume.” I.B. 30 IV 76 p. 2 (din casetă [care conține un] serviciu)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

servíciu de politéțe sint.s. ◊ „[...] în fine, voi menționa că stațiile au fost dotate special pentru așa-numitele «servicii de politețe», curățirea parbrizelor, a farurilor și stopurilor în timpul alimentării mașinilor la pompe.” R.l. 21 V 77 p. 5 (din serviciu + de + politețe)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a băga pe ăla micu’ la serviciu expr. (adol. glum.- d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink