12 definiții pentru servant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERVANT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.

SERVANT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.

servant [At: CARAGIALE, M. 246 / Pl: ~nți / E: fr servant] 1 sm (Asr) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. 2 sm Militar care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 3 sm (Gmț) Cavaler curtenitor. 4 a (Îs) Cavaler ~ Bărbat care face curte în mod insistent unei femei.

SERVANT, servanți, s. m. 1. Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. La morgă se pregătesc servanții a-l preda pe Anghelache să-l ducă acasă. CARAGIALE, M. 246. 2. Soldat care deservește o armă automată, în special un tun.

SERVANT s.m. 1. Militar care deservește un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. [< fr. servant].

SERVANT s. m. 1. militar care deservește un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care servește (I, 3). (< fr. servant)

SERVANT ~ți m. 1) Soldat care deservește o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituție. /<fr. servant

*servánt m. (fr. servant. V. sergent și deservant). Soldat artilerist care ajută la manevrarea tunuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SERVANT persoană special instruită pentru manevrarea unor proiectoare la zborurile de noapte și la descoperirea țintelor inamice sau pentru a învârti manivela bendixului de pornire al avionului și pentru a roti elicea în vederea amorsării pompelor de ulei.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cavaliere servante (ital. „Cavaler servant”) – În Italia s-a introdus în secolul al XVI-lea obiceiul ca în lumea nobilă, femeia să fie însoțită chiar de a doua zi după nuntă, de un bărbat (ales de soț), care, de dimineață pînă seara, trebuia s-o urmărească, s-o păzească și s-o servească. Poporul îi zicea „Cicisbeo” (fr. sigisbée) acestui cavaler. Trei secole le-au trebuit nobililor soți italieni ca să-și dea seama că se pun ei înșiși într-o postură ridicolă. Și obiceiul a dispărut. Astăzi, termenul de „cavaler servant” a rămas și este folosit ironic la adresa unui bărbat care e mereu în compania unei femei, gata oricînd să-i îndeplinească toate serviciile și comisioanele. „…ușa sălii se deschise încet și o femeie uriașă, mîndră intră... În stinga ei, ca un cavaliere servante, șonticăia galant și bine dispus, consilierul C...” (H. Heine, Călălorie în Harz). Camil Petrescu, în piesa Act venețian, înfățișează tipul unui cicisbeu (cavaler servant). IST.

Intrare: servant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • servant
  • servantul
  • servantu‑
plural
  • servanți
  • servanții
genitiv-dativ singular
  • servant
  • servantului
plural
  • servanți
  • servanților
vocativ singular
  • servantule
  • servante
plural
  • servanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

servant, servanțisubstantiv masculin

  • 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. rar Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La morgă se pregătesc servanții a-l preda pe Anghelache să-l ducă acasă. CARAGIALE, M. 246. DLRLC
  • 3. sport Cel care servește. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.