SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÁNT ~ți m. 1) Soldat care deservește o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituție. /<fr. servant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÁNT s.m. 1. Militar care deservește un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. [< fr. servant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SERVÁNT s. m. 1. militar care deservește un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care servește (I, 3). (< fr. servant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

servánt s. m., pl. servánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

SERVANT persoană special instruită pentru manevrarea unor proiectoare la zborurile de noapte și la descoperirea țintelor inamice sau pentru a învârti manivela bendixului de pronire al avionului și pentru a roti elicea în vederea amorsării pompelor de ulei.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink