2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

serv, [At: PETROVICI, P. 313/26 / V: (reg) sărv / Pl: ~i, ~e / E: lat servus] 1 smf (Asr) Servitor (1). 2 smf (Liv) Sclav (1). 3 smf (Pex) Persoană lipsită de drepturi, de libertatea acțiunii, aflată în totală dependență față de o altă persoană. 4 smf (În orânduirea feudală) Țăran legat de pământul unui latifundiar și care depindea cu persoana și cu bunurile sale de acesta Si: iobag, șerb. 5 sm (Reg) Paracliser.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.

SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană fără drepturi sociale, legată de pămînt și depinzînd de seniorul care stăpînea pămîntul. V. iobag, șerb. În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. ♦ (Latinism învechit) Sclav, rob. În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. 2. (Învechit) Servitor, slujitor. Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. ◊ Fig. Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.

SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].

SERV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)

SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus

serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.

*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.

SERVO- Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). – Din fr. servo-.

servo- [At: M. D. ENC. / E: izolat din servocomandă, servomecanism etc.] Element prim de compunere savantă care intră în denumirea unor sisteme tehnice (în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari) și care servește la formarea unor substantive ca: „servoelement”, „servofrână”.

SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.

SERVO- Element prim de compunere savantă avînd semnificația de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var. serv-. / < fr., it. servo-].

SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr. servo-, cf. lat. servus, sclav)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

serv (înv.) s. m., pl. servi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, subjugat, șerb, vecin.

serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ȘERB. VECIN.

Intrare: serv (s.m.)
serv1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serv
  • servul
  • servu‑
plural
  • servi
  • servii
genitiv-dativ singular
  • serv
  • servului
plural
  • servi
  • servilor
vocativ singular
plural
sărv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: servo
prefix (I7-P)
  • servo
prefix (I7-P)
Surse flexiune: DOR
  • serv
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

serv, servisubstantiv masculin
servă, servesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Țăran dependent de stăpânul de pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. DLRLC
    • 1.1. latinism învechit Rob, sclav. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: rob sclav
      • format_quote În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. DLRLC
  • 2. livresc învechit Servitor, slujitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. DLRLC
    • format_quote figurat Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120. DLRLC
etimologie:

servoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.