2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În Evul Mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
serv, ~ă [At: PETROVICI, P. 313/26 / V: (reg) sărv / Pl: ~i, ~e / E: lat servus] 1 smf (Asr) Servitor (1). 2 smf (Liv) Sclav (1). 3 smf (Pex) Persoană lipsită de drepturi, de libertatea acțiunii, aflată în totală dependență față de o altă persoană. 4 smf (În orânduirea feudală) Țăran legat de pământul unui latifundiar și care depindea cu persoana și cu bunurile sale de acesta Si: iobag, șerb. 5 sm (Reg) Paracliser.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SERV, -Ă, servi, -e, s. m. și f. 1. (În orînduirea feudală) Persoană fără drepturi sociale, legată de pămînt și depinzînd de seniorul care stăpînea pămîntul. V. iobag, șerb. În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. ♦ (Latinism învechit) Sclav, rob. În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. 2. (Învechit) Servitor, slujitor. Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. ◊ Fig. Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERV- v. servo-.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERV, -Ă s.m. și f. (În feudalism) Șerb, rob, iobag. [Cf. it. servo < lat. servus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERV, -Ă s. m. f. 1. (în feudalism) șerb. 2. servitor. (< lat. servus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SERV ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) (în feudalism) Țăran dependent de feudal; iobag; șerb. 2) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; sclav. 3) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice. /<lat. servus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
serv m. 1. șerb; 2. termen de politeță: al vostru umilit serv.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*serv, -ă s. (lat. servus, serva, rob, roabă. V. șerb). Rar. Rob. Servitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERVO- Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). – Din fr. servo-.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sărv, ~ă smf vz serv
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
servo- [At: M. D. ENC. / E: izolat din servocomandă, servomecanism etc.] Element prim de compunere savantă care intră în denumirea unor sisteme tehnice (în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari) și care servește la formarea unor substantive ca: „servoelement”, „servofrână”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERVO- Element de compunere care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora) în care, cu ajutorul unei energii mici folosite pentru comandă, se declanșează dezvoltarea unei energii utile mari. – Din fr. servo-.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
SERVO- Element prim de compunere savantă avînd semnificația de „aservit”, „aservitor” pentru elementul care urmează. [Var. serv-. / < fr., it. servo-].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERVO- elem. „auxiliar”, „mecanism automat”. (< fr. servo-, cf. lat. servus, sclav)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
serv (înv.) s. m., pl. servi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
serv (înv.) s. m., pl. servi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
serv s. m., pl. servi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SERV s. v. aservit, iobag, om de serviciu, rob, rumân, sclav, servitor, slugă, subjugat, șerb, vecin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
serv s. v. ASERVIT. IOBAG. OM DE SERVICIU. ROB. RUMÂN. SCLAV. SERVITOR. SLUGĂ. SUBJUGAT. ȘERB. VECIN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
serv, servisubstantiv masculin servă, servesubstantiv feminin
-
- În evul mediu, pozițiunea servului sau vasalului era asemenea precară. GHEREA, ST. CR. III 75. DLRLC
-
- În evul mediu... femeia era o servă a bărbatului. GHEREA, ST. CR. II 317. DLRLC
-
-
-
- Jupîneasa Avramia se întoarse cătră cele două serve ale sale care așteptau la ușa casei mici și, aplecîndu-se spre ele, le șopti porunci pripite. SADOVEANU, Z. C. 43. DLRLC
- Tu cugeți poate-acuma că m-am grăbit. – O! da, Prea multă înlesnire am pus de-a mă preda, Și n-am făcut paradă de forme și rezervă, Dar ele de te-ncîntă mă fac și a lor servă! MACEDONSKI, O. II 120. DLRLC
-
etimologie:
- servus DEX '09 DEX '98 DN
servoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu sensul „aservit”, „auxiliar”, care intră în denumirea unor sisteme tehnice (sau a unor mărimi caracteristice acestora). DEX '09 DN
etimologie:
- servo- DEX '09 DEX '98 DN