SERTA-FERTA adv. (Înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. – Din ngr. sírta-férta.

serta-ferta av [At: CARAGIALE, S. N. 77 / E: ngr σιπταᾄφερτα^[1]] (Grî) Fără rost.

SERTA-FERTA adv. (Grecism înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. – Din ngr. sírta-férta.

SERTA-FERTA adv. (Grecism învechit) De colo (pînă) colo, în sus și în jos, fără rost. Ca să nu stea în drumul corăbierilor, cari umblau de colo pînă colo, serta-ferta. CARAGIALE, S. N. 77. ◊ (Substantivat) Lui nu-i bătu la ochi a bine acele serta-ferta, de colo pînă colo, pe dinaintea casei lui. ISPIRESCU, la TDRG.

serta-ferta adv. de colo până colo: gângănii serta-ferta ’mi sbârnăiau la soare ISP. ║ n. dus și întors continuu: acele serta-ferta pe dinaintea casei ISP. [Gr. mod. SYRTA FÉRTA, alergări în sus și jos].

sérta-férta adv. (ngr. sýrta férta, dus și venit repetat). Munt. Du-te vino, fîța-fîța: ce tot serta-ferta pe aicĭ, măĭ copiĭ?

fertai-fertai av vz serta-ferta

serta-ferta (înv.) adv.

serta-ferta (înv.) adv.

serta-ferta adv.

serta-ferta adv. – De colo pînă colo, fără rost. Ngr. σύρτα-φέρτα (Tiktin; Horváth, Archivum Europae centro-orient., IV, 336; Gáldi 249), cf. tc. serta-ferta (Popescu-Ciocănel 41).