GĂLBINARE, gălbinări, s. f. 1. (Med.; pop.) Icter. 2. (Rar) Culoare galbenă a feței; paliditate. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată spre vârf, cu frunze ușor dințate și cu flori purpurii (Serratula tinctoria). [Var.: gălbenare s. f.] – Din galbin.

GĂLBINARE ~ări f. 1) pop. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii; icter. 2) bot. Plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu frunze dințate și cu flori purpurii, din care se extrage o substanță de culoare galbenă. /galben + suf. ~are

gălbinare (pop.) s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

gălbinare s. f., g.-d. art. gălbinării; pl. gălbinări

GĂLBINARE s. 1. v. icter. 2. (BOT.; Serratula tinctoria) (reg.) pălămidă, (Olt.) șerpet.

GĂLBINARE s. v. rostopască.

SERRATULA L., GĂLBINARE, SERATULA, fam. Compositae. Gen originar din nordul Africii, Asia și Europa, cca 68 specii, erbacee. Frunze verzi, pe partea inferioară uneori alb-pîsloase. Flori purpur, roz, roșii sau violete, rar albe (involucru cu foliolele fără spini, imbricate, cele interioare prelungite, erecte, deseori colorate, cele exterioare mai scurte și late, cu vîrf ascuțit, rar bont), cele ale discului tubuloase, cele radiale ligulate, dispuse în capitule. Perii papusului nu sînt concrescuți la bază, persistenți, cei interni mai lungi.

Serratula cynaroides DC. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (corolă roșie, tub floral mai lung decît laciniile corolei, foliolele involucrului cu marginea neagră) dispuse în capitule solitare, terminale. Frunze, pe partea inferioară pîsloase, cele radicale mari, pețiolate, crestat-penate, cu lobi lați, lanceolați, dentați sau lobați, cele caulinare lanceolate, sesile, dentate. Plantă, 100 cm înălțime, tulpină erectă.

Serratula lycopifolia (Vill.) A. Kern. (syn. Carduus lycopifolius Vill.). Specie care înflorește vara. Flori purpurii, dispuse în calatidii late de 10 mm, terminal, pe tulpină sau ramuri. Frunze verzi, lucioase, adînc-divizate, afară de cele din treimea superioară care sînt întregi. Tulpină pînă la 1 m înălțime, păroasă în partea inferioară.

Serratula quinquefolia M.B. Specie care înflorește vara. Flori roz-violete dispuse în calatidii lung-pedunculate, cu foliolele involucrului pergamentoase, cu peri pe margine. Tulpină pubescentă, înaltă pînă la 100 cm, subțire, ramificată, terminată cu mai multe calatidii. Frunze radicale crestat-penate, cu lobii în perechi, ovați, lobul terminal mai mare, pețiolat.

Serratula tinctoria L. Specie care înflorește vara. Flori purpurii dispuse în calatidii foarte mici, înconjurate de un involucru ale cărui foliole sînt imbricate, cu un spin în vîrf, deseori cu reflexe purpur-violete și peri pe margine. Plantă pînă la 1 m înălțime, erbacee, perenă, tulpină glabră, ramificată, spre vîrf înfrunzită. Frunze ovat-lanceolate sau întregi, fin-dințate, cele radicale pețiolate, cele caulinare sesile, glabre, verzi. Papus alb-gălbui sau roșiatic.