SEROS, -OASĂ, seroși, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozității, având caracterul serozității. ◊ Sânge seros = sânge în compoziția căruia predomină serul. 2. (Despre țesuturi) Care secretă o serozitate. ◊ Membrană seroasă = membrană care înlesnește mișcările unui organ, fiind formată din două foi subțiri, una care aderă strâns la organ, cealaltă care căptușește cavitatea în care se găsește organul, spațiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrană care protejează articulațiile osoase. – Din fr. séreux.

seros, ~oasă [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~oși, ~oase / E: fr séreux] 1 a (D. țesuturi) Care secretă o serozitate. 2-3 sf, a (Șîs membrană ~oasă) Membrană care înlesnește mișcările unui organ, fiind formată din două foi subțiri, una care aderă strâns la organ, cealaltă care căptușește cavitatea în care se găsește organul, spațiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate. 4 a (D. cavități, țesuturi etc.) Care conține o serozitate. 5 a (D. lichide) De natura serului sau a serozității. 6 a Care are proprietățile serului sau ale serozității Si: (înv) zeros. 7 a (Îs) Sânge ~ Sânge în compoziția căruia predomină serul.

SEROS, -OASĂ, seroși, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozității, având caracterul serozității. ◊ Sânge seros = sânge în compoziția căruia predomină serul. 2. (Despre țesuturi) Care secretează o serozitate. ◊ Membrană seroasă = membrană care înlesnește mișcările unui organ, fiind formată din două foi subțiri, una care aderă strâns la organ, cealaltă care căptușește cavitatea în care se găsește organul, spațiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate; membrană care protejează articulațiile osoase. – Din fr. séreux.

SEROS, -OASĂ, seroși, -oase, adj. 1. De natura serului sau a serozității, avînd caracterele serozității. Partea seroasă a sîngelui. ◊ Sînge seros = sînge în compoziția căruia predomină serul. 2. (Despre țesuturi) Care secretă o serozitate. Deschiderea cavităților mari seroase s-a făcut cu instrumente încălzite, după secțiunea prealabilă a pielii. BABEȘ, O. A. I 268. ◊ Membrană seroasă = membrană care înlesnește mișcările unui organ, fiind formată din două foi subțiri, dintre care una aderă strîns la organ, iar cealaltă căptușește cavitatea respectivă, spațiul dintre ele fiind umplut cu o serozitate.

SEROS, -OASĂ adj. 1. De natura serului sau a serozității. 2. (Despre țesuturi) Care conține, care secretă o serozitate. ♦ Membrană seroasă (și s.f. ) = membrană care căptușește unele organe, constituită din două foi subțiri între care se găsește o serozitate; membrană care protejează articulațiile osoase. [< fr. séreux].

SEROS, -OASĂ adj. 1. de natura serului, a serozității. 2. (despre țesuturi) care conține, secretă o serozitate. ♦ membrană õasă (și s. f.) = membrană care căptușește unele organe, constituită din două foi subțiri între care se găsește o serozitate; membrană care protejează articulațiile osoase. (< fr. séreux)

SEROS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care conține ser; cu ser. 2) Care are aspect de ser; asemănător cu serul. 3) (despre țesuturi) Care secretează serozități. ◊ Membrană ~oasă membrană care protejează articulațiile osoase. /<fr. séreux

seros a. de seară: colo se ’nalță luna prin umbrele seroase BOL.

seros a. 1. care secretează ser: membrană seroasă; 2. care conține ser: partea seroasă a laptelui. V. ser(um).

*serós, -oásă adj, (d. ser; fr. séreux. V. zeros). De natura seruluĭ: lichid seros. Care produce un ser morbid: puroĭ seros. Care secretează un ser ca să ajute alunecarea: membrane seroase (pleura, peritoneu ș.a.).

seros adj. m., pl. seroși; f. seroasă, pl. seroase

seros adj. m., pl. seroși; f. seroasă, pl. seroase

seros adj. m., pl. seroși; f. sg. seroasă, pl. seroase

SEROS adj. (BIOL.) apos. (Substanță ~oasă.)

SEROS adj. apos. (Substanță ~.)

SEROÁSĂ (< fr., lat.) s. f. Membrană formată din două foi subțiri, dintre care una căptușește o cavitate (pericardică, pleurală, peritoneală), iar cealaltă aderă la organul din cavitatea respectivă.