sericicultură sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~ri / E: fr sériciculture] Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării Si: (rar) sericultură.

SERICICULTURĂ s. f. Cultura viermilor de mătase.

SERICICULTURĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. [< fr. sériciculture, cf. lat. sericum – mătase, cultura – creștere].

SERICICULTURĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. (< fr. sériciculture)

SERICICULTURĂ ~i f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase. [G.-D. sericiculturii] /<fr. sériciculture

sericicultură f. cultura mătăsei.

*sericicultúră f., pl. ĭ (lat séricum, matasă și cultura. V. serjă). Cultura mătăsiĭ. – Și sericultură.

sericicultură s. f., g.-d. art. sericiculturii; pl. sericiculturi

sericicultură s. f., g.-d. art. sericiculturii; pl. sericiculturi

sericicultură s. f., g.-d. art. sericiculturii

SERICICULTURĂ s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultură.

SERICICULTURĂ s. (ZOOTEHN.) (rar) sericultură.

SERICI- „mătase, mătăsos”. ◊ L. tz. sericum „mătase” > fr. sérici- > rom. serici-. □ ~col (v. -col₁), adj., referitor la sericicultură; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., persoana care se ocupă cu sericicultura; ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea viermilor de mătase; ~gen (v. -gen₂), adj., (despre glande) care produce mătase; sin. sericipar; ~par (v. -par), adj., sericigen*.

SERICICULTÚRĂ (< fr; {s} serici + lat. cultura „creștere”) s. f. Creșterea viermilor de mătase în vederea obținerii gogoșilor destinate prelucrării. Cunoscută de c. 5000 de ani în China, a fost introdusă în Europa de aproximativ 1000 de ani, iar în România începând cu 1850.