25 de definiții pentru seraschier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SERASCHIER, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschir s. m.] – Din tc. serasker.

SERASCHIER, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschir s. m.] – Din tc. serasker.

seraschier sm [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 334 / V: (înv) ~ear, ~ir, ~cher, ~așc~, sarascher, sarascheriu, sar~ (S și: saraskier), saraschieriu / S și: seraskier / Pl: ~i / E: tc serasker] (În Imperiul Otoman) 1 Comandament suprem al unei armate (sau al armatei) turcești. 2 Comandant militar al unei unități teritoriale. 3 Ministru de război.

SERASCHIER, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: serascher, seraschir s. m.

SERASCHIER ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei și ministru de război. /<turc. serasker

seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].

SERASCHIR s. m. v. seraschier.

saraschez[1] sm vz seraschier

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

saraschieriu[1] sm vz seraschier

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sarascheriu LauraGellner

SARASCHER(IU) s. m. v. serascher.

SARASCHIERIU s. m. v. serascher.

SERASCHER s.m. (Mold., ȚR) Comandant suprem al armatei sau comandant militar al unei unități teritoriale turcești. A: Orînduindu împărățiia pre oștile turcești sarascheriu pe Sară Husain-Pașea. PSEUDO-COSTIN, 1v-2r. Au trimis serascheriul, pe Peta, carile mărgînd au prădat toată Sileziia. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 2r, 12r, 24v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 71r, 78v, 145r. B: Au pecetluit armazarurile care au scris turcește la pașa seraschieariul. IST. Ț.R. Dupe aceasta au făcut serascher mare cu carele împreună au rînduit si pre alt pașă. IM 1730, 410v; cf. R. GRECEANU; IM 1730, 99r, 205v. Variante: sarascher(iu) (NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 1v-2r, 2r, 12r,24v; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE), saraschieriu (N. COSTIN), serascheariu (IST. Ț.R.), serascher(iu) (M. COSTIN; IST. Ț.R.). Etimologie: tc. serasker. Vezi și serascherlîc.

SERASCHIER(IU) s.m. v. serascher.

seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

seraschier (desp. -chier) s. m., pl. seraschieri

seraschier (-chier) s. m., pl. seraschieri

seraschier s. m. (sil. -chier), pl. seraschieri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

seraschier (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker.Sec. XVIII, înv.Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: seraschier
  • silabație: se-ras-chier info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seraschier
  • seraschierul
  • seraschieru‑
plural
  • seraschieri
  • seraschierii
genitiv-dativ singular
  • seraschier
  • seraschierului
plural
  • seraschieri
  • seraschierilor
vocativ singular
  • seraschierule
  • seraschiere
plural
  • seraschierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seraschir
  • seraschirul
  • seraschiru‑
plural
  • seraschiri
  • seraschirii
genitiv-dativ singular
  • seraschir
  • seraschirului
plural
  • seraschiri
  • seraschirilor
vocativ singular
  • seraschirule
  • seraschire
plural
  • seraschirilor
saraschieriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • serascher
  • serascherul
plural
  • serascheri
  • serascherii
genitiv-dativ singular
  • serascher
  • serascherului
plural
  • serascheri
  • serascherilor
vocativ singular
  • serascherule
  • seraschere
plural
  • serascherilor
sarascher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saraschez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saraschier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seraschiear
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
serașchier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seraschier, seraschierisubstantiv masculin

  • 1. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.