septicemie sf [At: ARHIVA, II, 226 / Pl: ~ii / E: fr septicémie] 1 Infecție generalizată provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți de la un focar de infecție Si: piemie. 2 (Mdv; îs) ~ hemoragică Holeră (1).

SEPTICEMIE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sîngelui provocată de un microb. Procesul întreg decurge sub imaginea unei septicemii subacute. BABEȘ, O. A. I 293. Moare brusc, în chip absurd, de septicemie: făcînd o operație, s-a tăiat la un deget cu scalpelul. SADOVEANU, E. 242.

SEPTICEMIE s.f. Infecție generalizată a sîngelui provocată de microbi. [Gen. -iei. / < fr. septicémie, cf. gr. septikos – infecțios, haima – sînge].

SEPTICEMIE s. f. infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. (< fr. septicémie)

SEPTICEMIE ~i f. Boală gravă cauzată de o infecție microbiană generală a sângelui; sepsis. [G.-D. septicemiei; Sil. -mi-e] /<fr. septicémie

*septicemíe f. (vgr. șeptikós, septic, și haima, sînge. V. an-emie). Med. Boală cauzată de pătrunderea microbilor infecțioșĭ în sînge.

septicemie s. f., art. septicemia, g.-d. art. septicemiei; pl. septicemii, art. septicemiile (desp. -mi-i-)

septicemie s. f., art. septicemia, g.-d. art. septicemiei; pl. septicemii, art. septicemiile

septicemie s. f., art. septicemia, g.-d. art. septicemiei; pl. septicemii, art. septicemiile

SEPTIC-, v. SEPTICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., infecție generalizată a sîngelui provocată de microbi.

SEPTICEMIE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică v. holeră.

SEPTICEMIE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică = holeră, pasteureloză. (~ este o boală a păsărilor.)