sepsie sf [At: DN³ / E: fr sépsie] (Med) Calitatea a ceea ce este septic.

SEPSIE s.f. (Med.) Calitatea a ceea ce este septic; infectat. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „septic”, „infecție”. [Gen. -iei. / < fr. sépsie].

SEPSIE¹ s. f. calitatea a ceea ce este septic, infectat. (< fr. sépsie)

-SEPSIE elem. septic²(o)-.

-SEPTIC- Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „infectat”, „microbian”, „infecțios”. [< fr. -septique, cf. gr. septikos].

SEPTIC²(O)-, -SEPTIC, -SEPSIE /SEPTO- elem. „infecțios, microbian, infecție”. (< fr. septic/o/-, -septique, -sepsie, septo-, cf. lat. septicus, gr. septikos, sepsis)

SEPTO- elem. septic²(o)-.

-SEPSIE „infecție, putrefacție”. ◊ gr. sepsis „putrefacție, infecție” > fr. -sepsie, it. -sepsi > rom. -sepsie.

SEPTIC-, v. SEPTICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., infecție generalizată a sîngelui provocată de microbi.

-SEPTIC „infecțios, microbian”. ◊ gr. septikos „putred, infecțios” > fr. -septique, engl. -septic, germ. -septisch > rom. -septic.

SEPTICO- „microbian, infecțios”. ◊ gr. septikos „putred, infecțios” > fr. septico-, engl. id., germ. septiko- > rom. septico-. □ ~piemie (v. pi-, v. -emie), s. f., formă particulară de septicemie, cu predominanța febrei de tip supurativ; sin. septicopioemie; ~pioemie (v. pio-, v. -emie), s. f., septicopiemie*.