2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPARE s. n. v. separeu.

SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.

SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.

SEPAREU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separe s. n.] – Din fr. séparé.

SEPAREU, separeuri, s. n. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var.: separe s. n.] – Din fr. séparé.

separa [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 51/2 / Pzi: separ și (înv) ~r'ez / E: fr séparer, lat separare] 1 vt A face să înceteze să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: a despărți, a izola, (rar) a segrega. 2 vt (C. i. elemente ale unui ansamblu) A desprinde dintr-un ansamblu. 3 vt (C. i. o mulțime, un ansamblu etc.) A împărți în mai multe elemente Si: a descompune, a divide, a diviza, a fracționa, a scinda. 4 vt A diferenția (de cineva sau de ceva). 5 vr (Rar) A se izola de viața socială. 6 vr (Rar; spc; d. persoane de sex opus) A se despărți (37). 7 vr (Pex; d. soți) A divorța (1). 8 vr (Nob; d. organe legislative) A se dizolva (4). 9-10 vri (Fiz; d. o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.

separeu sn [At: TEODOREANU, M. III, 179 / V: separe / Pl: ~ri / E: fr séparé] Cameră, despărțitură, loc izolat etc. într-un restaurant, într-o grădină de vară etc.

SEPARA, separ, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.

SEPAREU, separeuri, s. n. Cameră, boxă separată într-un local public. Inspectorii erau nevoiți deseori să-și facă rapoartele într-un separeu la [localul] «Flora». PAS, Z. II 143.

SEPARA vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. separ. / < fr. séparer, it., lat. separare].

SEPAREU s.n. Despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. [Var. separe s.n. / < fr. séparé].

SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)

SEPAREU s. n. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. (< fr. séparé)

A SE SEPARA mă separ intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare

A SEPARA separ tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare

SEPAREU ~ri n. Cameră sau loc separat într-un local public. /<fr. séparé

*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

separa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sepa; conj. prez. 1 sg. să separ, 3 să separe

separeu s. n., art. separeul; pl. separeuri

separa (a ~) vb., ind. prez. 3 sepa

separeu s. n., art. separeul; pl. separeuri

separa vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sg. și pl. sepa

separeu s. n., art. separeul; pl. separeuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorța. 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)

SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărți, a divorța, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărți. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)

A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni

Intrare: separa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • separa
  • separare
  • separat
  • separatu‑
  • separând
  • separându‑
singular plural
  • sepa
  • separați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • separ
(să)
  • separ
  • separam
  • separai
  • separasem
a II-a (tu)
  • separi
(să)
  • separi
  • separai
  • separași
  • separaseși
a III-a (el, ea)
  • sepa
(să)
  • separe
  • separa
  • separă
  • separase
plural I (noi)
  • separăm
(să)
  • separăm
  • separam
  • separarăm
  • separaserăm
  • separasem
a II-a (voi)
  • separați
(să)
  • separați
  • separați
  • separarăți
  • separaserăți
  • separaseți
a III-a (ei, ele)
  • sepa
(să)
  • separe
  • separau
  • separa
  • separaseră
Intrare: separeu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • separeu
  • separeul
  • separeu‑
plural
  • separeuri
  • separeurile
genitiv-dativ singular
  • separeu
  • separeului
plural
  • separeuri
  • separeurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • separe
  • separeul
  • separeu‑
plural
  • separeuri
  • separeurile
genitiv-dativ singular
  • separe
  • separeului
plural
  • separeuri
  • separeurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

separa, separverb

  • 1. tranzitiv A face să nu mai fie împreună. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv fizică (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

separeu, separeurisubstantiv neutru

  • 1. Cameră, boxă, despărțitură, loc izolat într-un restaurant, într-o grădină de vară etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Inspectorii erau nevoiți deseori să-și facă rapoartele într-un separeu la [localul] «Flora». PAS, Z. II 143. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.