2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa.

SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; deosebit; care a fost izolat dintr-un complex. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. – V. separa.

separat, [At: BARIȚIU, P. A. III, 119 / V: (reg) ~per~ / Pl: ~ați, ~e / E: separa] 1 a Care a încetat să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: despărțit, izolat. 2 a Care a fost desprins (ca element independent) dintr-un ansamblu. 3 a Care este independent (de cineva sau de ceva). 4 a Care a constituit o delimitare. 5 a (Îs) Pace ~ă Pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. 6 av În mod independent.

SEPARAT, -Ă, separați, -te, adj. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții; deosebit; care a fost despărțit sau izolat dintr-un complex. V. distinct. Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, c. 105. ◊ Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, separîndu-se de aliații săi de război. ◊ Expr. A face opinie separată v. opinie.

SEPARAT, -Ă adj. Aparte, izolat. [Cf. fr. séparé].

SEPARAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial v. A SEPARA și A SE SEPARA. ◊ Pace ~tă pace încheiată de un stat în mod izolat de aliații săi. /v. a (se) separa

*separát, -ă adj. Despărțit. Adv. A trimete separat.

SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.

SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.

separa [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 51/2 / Pzi: separ și (înv) ~r'ez / E: fr séparer, lat separare] 1 vt A face să înceteze să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: a despărți, a izola, (rar) a segrega. 2 vt (C. i. elemente ale unui ansamblu) A desprinde dintr-un ansamblu. 3 vt (C. i. o mulțime, un ansamblu etc.) A împărți în mai multe elemente Si: a descompune, a divide, a diviza, a fracționa, a scinda. 4 vt A diferenția (de cineva sau de ceva). 5 vr (Rar) A se izola de viața socială. 6 vr (Rar; spc; d. persoane de sex opus) A se despărți (37). 7 vr (Pex; d. soți) A divorța (1). 8 vr (Nob; d. organe legislative) A se dizolva (4). 9-10 vri (Fiz; d. o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.

SEPARA, separ, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.

SEPARA vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. separ. / < fr. séparer, it., lat. separare].

SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)

A SE SEPARA mă separ intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare

A SEPARA separ tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare

*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

separa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sepa; conj. prez. 1 sg. să separ, 3 să separe

separa (a ~) vb., ind. prez. 3 sepa

separa vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sg. și pl. sepa

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)

SEPARAT adj., adv. 1. adj. despărțit, izolat, răzlețit, (pop.) răznit, (înv.) osebit. (Pasăre ~ de stol.) 2. adv. (înv.) osebi. (Stă ~.) 3. adj. despărțit, izolat. (Camere complet ~.) 4. adj. aparte, deosebit, distinct, special. (Secția ocupă o clădire ~.) 5. adj. deosebit, diferit, distinct, (înv. și reg.) chilin. (Problemele impun rezolvări ~.) 6. adj., adv. independent. (Dezvoltarea ~ a două limbi înrudite; studiază ~ fenomenele.) 7. adv. aparte, deosebit, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...)

SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorța. 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)

SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărți, a divorța, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărți. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)

A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

vorbim împreună și ne înțelegem separat prov. (adol.) folosit pentru a sublinia incompatibilitatea punctelor de vedere ale interlocutorilor.

Intrare: separat
separat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • separat
  • separatul
  • separatu‑
  • separa
  • separata
plural
  • separați
  • separații
  • separate
  • separatele
genitiv-dativ singular
  • separat
  • separatului
  • separate
  • separatei
plural
  • separați
  • separaților
  • separate
  • separatelor
vocativ singular
plural
seperat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: separa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • separa
  • separare
  • separat
  • separatu‑
  • separând
  • separându‑
singular plural
  • sepa
  • separați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • separ
(să)
  • separ
  • separam
  • separai
  • separasem
a II-a (tu)
  • separi
(să)
  • separi
  • separai
  • separași
  • separaseși
a III-a (el, ea)
  • sepa
(să)
  • separe
  • separa
  • separă
  • separase
plural I (noi)
  • separăm
(să)
  • separăm
  • separam
  • separarăm
  • separaserăm
  • separasem
a II-a (voi)
  • separați
(să)
  • separați
  • separați
  • separarăți
  • separaserăți
  • separaseți
a III-a (ei, ele)
  • sepa
(să)
  • separe
  • separau
  • separa
  • separaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

separat, separaadjectiv

  • 1. Care se găsește izolat, care nu comunică, nu se confundă cu alții, nu e în legătură cu alții; care a fost izolat dintr-un complex. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Casa lui Toderici găzduia, în două odăi separate, gînduri și întîmplări din două lumi. VORNIC, P. 179. DLRLC
    • format_quote Nu e de loc adevărat că artiștii mari și-au creat o lume separată. Ei au luat o parte adîncă la durerile altora. IONESCU-RION, C. 105. DLRLC
    • 1.1. Pace separată = pace pe care o încheie un stat în mod izolat, fără aliații săi de război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi separa DEX '09 DEX '98 DN

separa, separverb

  • 1. tranzitiv A face să nu mai fie împreună. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv fizică (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.