2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SEPARARE, separări, s. f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. – V. separa.
SEPARARE, separări, s. f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; despărțire, izolare; diferențiere. – V. separa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
separare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 48 / Pl: ~rări / E: separa] 1 Încetare de a mai fi împreună (cu cineva sau ceva) Si: despărțire, izolare, (rar) segregare (1), separație. 2 Desprindere (ca element independent) dintr-un ansamblu sau dintr-un grup Si: separație. 3 Împărțire în mai multe elemente sau în elementele contitutive ale ansamblului Si: descompunere, divizare, fracționare, scindare, separație. 4 Diferențiere (de ceva sau de cineva) Si: separație (4). 5 (Fiz) Putere de ~ Capacitate a ochiului, a instrumentelor optice etc. de a distinge amănunte cât mai mici ale obiectelor studiate. 6 (Spc) Operație de separare mecanică prin care se despart substanțele minerale utile de sterilul dintr-o masă minerală. 7 (Rar; spc) Despărțire (de persoana iubită) Si: separație (5). 8 (Pex) Divorț (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARARE, separări, s. f. Acțiunea de a (se) separa; despărțire; diferențiere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARARE s.f. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei; separație, despărțire. [< separa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se îndepărta, a se despărți; (despre soți) a divorța. 2. Refl. și intranz. (Fiz.; despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. – Din fr. séparer, lat. separare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
separa [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 51/2 / Pzi: separ și (înv) ~r'ez / E: fr séparer, lat separare] 1 vt A face să înceteze să mai fie împreună (cu cineva sau ceva) Si: a despărți, a izola, (rar) a segrega. 2 vt (C. i. elemente ale unui ansamblu) A desprinde dintr-un ansamblu. 3 vt (C. i. o mulțime, un ansamblu etc.) A împărți în mai multe elemente Si: a descompune, a divide, a diviza, a fracționa, a scinda. 4 vt A diferenția (de cineva sau de ceva). 5 vr (Rar) A se izola de viața socială. 6 vr (Rar; spc; d. persoane de sex opus) A se despărți (37). 7 vr (Pex; d. soți) A divorța (1). 8 vr (Nob; d. organe legislative) A se dizolva (4). 9-10 vri (Fiz; d. o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA, separ, vb. I. Tranz. A face să nu mai fie împreună; a despărți, a izola. Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA vb. I. tr., refl. A (se) despărți; a (se) izola. [P.i. separ. / < fr. séparer, it., lat. separare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) despărți; a (se) izola. 2. (despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) a (se) depune sub formă de precipitat. (< fr. séparer, lat. separare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE SEPARA mă separ intranz. A înceta de a fi laolaltă sau la un loc; a se despărți; a se detașa. /<fr. séparer, lat. separare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SEPARA separ tranz. (obiecte sau persoane aflate la un loc) A face să se separe; a despărți. /<fr. séparer, lat. separare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
separà v. a despărți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*sepár, a -á v. tr. (lat. sé-paro, -paráre; fr. separer. V. a-păr, com-, pre- și re-par). Despart: a separa ramura de trunchĭ, a separa grîu de neghină, a separa doĭ cînĭ care se bat, apa separă insula de continent. V. bășcăluĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*separațiúne f. (lat. separátio, -ónis). Acțiunea de a separa, secesiune, despărțire. Despărțenie, divorț. Jur. Separațiune de corp, starea soților care, în urma uneĭ judecățĭ și din aceleașĭ cauze ca și la divorț, trăĭesc despărțițĭ. Separațiune de bunurĭ, regim matrimonial în care soțiĭ, pin contractu de căsătorie saŭ pin judecată, îșĭ administrează averea separat (Separațiunea de corp atrage și separațiunea de bunurĭ). – Și -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
separare s. f., g.-d. art. separării; pl. separări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
separare s. f., g.-d. art. separării; pl. separări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
separare s. f., g.-d. art. separării; pl. separări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
separa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 separă; conj. prez. 1 sg. să separ, 3 să separe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
separa (a ~) vb., ind. prez. 3 separă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
separa vb., ind. prez. 1 sg. separ, 3 sg. și pl. separă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SEPARARE s. 1. despărțire, desprindere, detașare, izolare, separație. (~ lui de grup.) 2. v. divorț. 3. despărțire, (înv.) dezunire. (~ celor doi bătăuși.) 4. descompunere, desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 5. despărțire, izolare, separație, (rar) segregare, segregație. (~ femeilor de bărbați.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEPARARE s. 1. despărțire, izolare. (~ lui de grup.) 2. desprindere, detașare, izolare, separație. (~ a ceva dintr-un tot.) 3. (JUR.) despărțire, divorț, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.) 4. despărțire, (înv.) dezunire. (~ celor doi bătăuși.) 5. descompunere, desfacere, despărțire, divizare, fracționare, împărțire, scindare, (rar) dezalcătuire. (~ în particule a unui corp în urma dezintegrării.) 6. despărțire, izolare, separație, (rar) segregare, segregație. (~ femeilor de bărbați.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Separare ≠ unire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. v. divorța. 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (A ~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. v. compartimenta. 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SEPARA vb. 1. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) rupe. (S-a ~ de grup.) 2. a se despărți, a se izola, a se răzleți, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 3. (JUR.) a (se) despărți, a divorța, (înv.) a (se) împărți. (Soții s-au ~.) 4. a despărți, (înv. și reg.) a despreuna, (înv.) a dezuni. (S-au luat la bătaie și i-am ~.) 5. a (se) despărți, a (se) izola, (rar) a (se) segrega, (înv. și pop.) a (se) deosebi, a (se) osebi. (A ~ animalele bolnave de cele sănătoase.) 6. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a împărți, a scinda, a secționa, a tăia. (~ bucata în trei.) 7. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.) 8. a compartimenta, a despărți. (A ~ o incintă în spații mai mici.) 9. a despărți. (Zidul ~ cele două camere.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A (se) separa ≠ a (se) îmbina, a (se) împreuna, a (se) uni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SEPARARE. Subst.. Separare, separație, despărțire, despărțit, despărțenie (înv.), izolare; delimitare, demarcare, demarcație, demarcaj; hotărnicie; disociere, disociație; disjuncție, disjungere; dihotomie. Clasificare, clasificație (rar), clasare, triere. Desprindere, detașare, despreunare (pop.), desfacere, desfăcut, dezlegare, despletire, dezlipire, deschidere, descleștare; deconectare, decuplare. Bifurcare, bifurcație. Despicare, tăiere, tăietură, spintecare; disecție; disecare; decupare, decupaj. Rupere, rupt, ruptură. Descompunere, destrămare, dezmembrare. Împărțire, împărțeală; diviziune, divizare, secționare, fracționare, fragmentare; fisiune, fisionare. Scindare, sciziune, scizionare; schismă, rascol (înv.). Segregare, segregație; apartheid. Eliminare, înlăturare, îndepărtare, excludere, excluziune; excomunicare; exilare, exil. Înstrăinare, înstrăinat, alienare. Divorț, despărțenie (pop.). Separatism, izolaționism, sectarism, fracționism. Separatist, izolaționist, fracționist, scizionist; sectar, schismatic, rascolnic. Adj. Separat, despărțit, izolat. Desprins, detașat, desfăcut, dezlegat, despletit, dezlipit, descheiat, descleștat. Despicat, crăpat, spintecat; decupat. Rupt, smuls. Descompus, destrămat. Împărțit, fracționat, fărîmițat. Separabil, divizibil, disociabil, detașabil, fisionabil; alienabil (jur.). Separator, despărțitor, izolator, delimitator, delimitativ (rar), disociativ, disjunct, disjunctiv, dihotomic; separatist, izolaționist, fracționist, scizionist, sectarist, sectar, sectant, schismatic. Vb. A (se) separa, a (se) despărți, a (se) izola; a (se) delimita, a (se) demarca, a (se) disocia, a disjunge (jur.). A clasifica, a clasa, a tria. A (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) despreuna (pop.), a (se) desface, a (se) dezlega, a (se) despleti, a (se) dezlipi, a (se) descheia, a (se) descleșta; a (se) deconecta, a (se) decupla. A se bifurca. A (se) rupe. A (se) despica, a tăia, a spinteca; a decupa. A (se) descompune, a (se) destrăma, a (se) dezmembra. A (se) împărți, a (se) diviza, a secționa, a fracționa, a fragmenta, a îmbucăți (rar), a îmbucătăți, a bucăți (pop.), a bucățeli (reg.); a fisiona. A (se) elimina, a (se) exclude, a (se) îndepărta, a înlătura; a excomunica. A (se) înstrăina, a aliena (jur.). A divorța, a se despărți, a da divorț. Adv. (În mod) izolat, separat. V. bucată, ciopîrțire, clasificare, componentă, depărtare, descompunere, dispersare, divorț, sfărîmare, singurătate, tăiere.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SEPARÁRE (< separa) s. f. 1. Acțiunea de a se separa; izolare, despărțire. 2. Operație de preparare mecanică prin care se separă substanțele minerale utile de sterilul dintr-o masă minerală (minereuri, cărbuni etc.). 3. (Ind. Extr.) Operație de închidere a comunicației dintre stratele unui complex productiv, străbătute de o sondă, astfel încât prin izolarea etanșă a stratelor de țiței să fie împiedicată inundarea acestora, în special de către fluidele din stratele acvifere. 4. (FIZ.) Putere de separare = putere de rezoluție.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
separare, separărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) separa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: despărțire diferențiere izolare separație
etimologie:
- separa DEX '09 DEX '98 DN
separa, separverb
-
- Dezvoltarea industriei, a agriculturii și tehnicii, care nu pot fi separate de dezvoltarea științei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. DLRLC
-
- 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A (se) depune sub formă de precipitat. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- séparer DEX '09 DEX '98 DN
- separare DEX '09 DEX '98 DN