SENZITÍV, -Ă, senzitivi, -e, adj. 1. Senzorial (2). 2. Înzestrat cu sensibilitate; sensibil. ♦ (Bot.; substantivat, f.) Specie de mimoză. – Din fr. sensitif, lat. sensitivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SENZITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de simțuri; legat de simțuri. 2) Care simte; cu facultatea de a simți. /<fr. sensitif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SENZITÍV, -Ă adj. 1. Referitor la simțuri, de simțuri. 2. Care are facultatea de a simți; sensibil. [< fr. sensitif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SENZITÍV, -Ă I. adj. 1. senzorial (I, 2) 2. care are facultatea de a simți. II. adj., s. m. f. (pesoană) de o sensibilitate excesivă. III. s. f. plantă erbacee din familia leguminoaselor ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere (< fr. sensitif, lat. sensivitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SENZITÍV adj. v. senzorial.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

senzitív adj. m., pl. senzitívi; f. sg. senzitívă, pl. senzitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink