SENTIMÉNT, sentimente, s. n. 1. Proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate; simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă; convingere. Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva. [Var.: (înv.) simtimént s. n.] – Din fr. sentiment.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENTIMÉNT ~e n. 1) Proces afectiv care reflectă atitudinea emoțională a omului față de realitate; simțământ. ~e nobile. ◊ ~e pozitive sentimente care aduc satisfacție sufletească și care stimulează activitatea omului. ~e negative sentimente care tulbură spiritul și demoralizează. 2) Atitudine afectivă față de cineva sau față de ceva; simțământ. ~ de frate. 3) Convingere proprie; impresie intimă. /<fr. sentiment, lat. sentimentum
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENTIMÉNT s.n. 1. Atitudine emoțională pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ♦ Afecțiune. 2. Facultate de a simți, de a aprecia anumite lucruri; conștiință. ♦ Credință, impresie intimă. [< fr. sentiment, it. sentimento].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENTIMÉNT s. n. 1. proces afectiv mai durabil și mai complex decât emoția, exprimând atitudinea pe care omul o are față de realitate; simțire, simțământ. ◊ afecțiune. 2. credință, impresie intimă; convingere. (< fr. sentiment)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENTIMÉNT s. 1. (livr.) afect. (Senzații și ~e.) 2. simțământ, simțire. (Un ~ delicat.) 3. pasiune, simțire, (livr.) patos, (înv.) simț. (A cânta cu ~.) 4. simțământ, (înv.) simțiciune. (Are un ~ ciudat.) 5. impresie, părere, senzație. (Are ~ul că e inoportun.) 6. conștiință. (~ul datoriei împlinite.) 7. certitudine, convingere, credință, încredințare, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ul că așa se va întâmpla.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Sentiment ≠ resentiment
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
sentimént s. n., pl. sentiménte
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a dansa la sentiment expr. a dansa lipiți unul de altul.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a lua (pe cineva) la sentiment expr. a apela la sensibilitatea cuiva, a înduioșa (pe cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o pune de sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a rula un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a se reduce la sentiment expr. (prst.) a refuza banii unui client; a reduce tariful.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink