dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENTENȚIA vb. intr. a rosti o sentință. (< fr. sentencier)

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sentenția vb., ind. prez. 3 sg. sentențiază

Intrare: sentenția

verb (V211) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) sentenția	sentențiere	sentențiat sentențiatu‑	sentențiind sentențiindu‑	singular	plural
		(a) sentenția	sentențiere	sentențiat sentențiatu‑	sentențiind sentențiindu‑	sentențiază	sentențiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	sentențiez	(să) sentențiez	sentențiam	sentențiai	sentențiasem
	a II-a (tu)	sentențiezi	(să) sentențiezi	sentențiai	sentențiași	sentențiaseși
	a III-a (el, ea)	sentențiază	(să) sentențieze	sentenția	sentenție	sentențiase
plural	I (noi)	sentențiem	(să) sentențiem	sentențiam	sentențiarăm	sentențiaserăm sentențiasem
	a II-a (voi)	sentențiați	(să) sentențiați	sentențiați	sentențiarăți	sentențiaserăți sentențiaseți
	a III-a (ei, ele)	sentențiază	(să) sentențieze	sentențiau	sentențiară	sentențiaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.