sensați(un)e f. 1. impresiune transmisă prin simțuri: sensațiunea frigului; 2. fig. impresiune morală: această știre a produs o mare sensațiune.

*sensațiúne f. (fr. sensation, d. mlat. sensatio, -onis, derivat d. lat. sensatus, dotat cu simț, care vine d. sentire, sensum, a simți). Simț, simțire, impresiune transmisă pin simțurĭ: sensațiune de frig, de căldură, plăcută, neplăcută. Fig. Impresiune, emoțiune: această veste a produs mare sensațiune, intrarea luĭ în sală a făcut sensațiune. De sensațiune, senzațional: o știre de sensațiune. – Și -áție. Fals senz-.