SENIORÍE, seniorii, s. f. 1. Demnitatea de senior1. ♦ Titlu de onoare dat vechilor pairi ai Franței și membrilor Camerei Lorzilor din Anglia. 2. Domeniul unui senior1. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. seigneurie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENIORÍE f. ist. 1) Calitate de senior. 2) Domeniu al cărui stăpân este un senior. /<fr. seigneurie, it. signoria
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENIORÍE s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ Formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
SENIORÍE s. f. 1. calitate de senior1 (I). ◊ drept, putere, autoritate a unui senior. 2. formă de guvernământ a orașelor-republici medievale din Italia. (< fr. seigneurie, it. signoria)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
senioríe s. f. (sil. -ni-o-), art. senioría, g.-d. art. senioríei; pl. senioríi, art. senioríile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink