2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SENINEȚE s. f. (Rar) Seninătate [Var.: senineață, (reg.) sănineață s. f.] – Senin + suf. -ețe.
SENINEȚE s. f. (Rar) Seninătate. (Cu pronunțare regională) Sănineța orizontului... îmi arătă că întru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308. – Variantă: senineță (NEGRUZZI, S. I 289) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂNINEAȚĂ s. f. v. senineață.[1]
- Dar senineață nu figurează în dicționar. Varianta principală consemnată este seninețe. — gall
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sănineață sf vz senineață
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senineață sfs [At: NEGRUZZI, S. I, 308 / V: săn~ / E: senin1 + -eață] (Îvr) 1-5 Senin1 (1, 3-4, 14-15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂNINEAȚĂ s. f. v. senineață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENINEAȚĂ s. f. (Rar) Seninătate [Var.: (reg.) sănineață s. f.] – Senin + suf. -ață.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENINEȚĂ s. f. v. seninețe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seninețe (rar) s. f., art. seninețea, g.-d. art. senineței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
seninețe (rar) s. f., art. seninețea, g.-d. art. senineței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seninețe s. f., art. seninețea, g.-d. art. senineței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
senineță (= seninețe) s. f. (g.-d. art. senineței; pl. – )
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
seninețesubstantiv feminin
- 1. Seninătate. DEX '09 DLRLCsinonime: seninătate
- Sănineța orizontului... îmi arătă că întru în regiunea munților. NEGRUZZI, S. I 308. DLRLC
-
etimologie:
- Senin + sufix -ețe. DEX '09
senineațăsubstantiv feminin
- 1. Seninătate. DEX '98sinonime: seninătate
etimologie:
- Senin + sufix -ață. DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.