2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
seninare1 sf [At: VASICI, M. II, 63/29 / V: săn~ / Pl: ~nări / E: senin1 + -are] (Îrg) 1-2 Senin (14-15).
seninare2 sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 375 / Pl: ~nări și (rar) ~ / E: ns cf sănina1] 1 (Reg) Stâncă (înaltă). 2 (Rar) Lespede netedă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senináre f, pl. ărĭ. Stîncâ înaltă („aproape de seninu ceruluĭ”). Lespede netedă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
săninare sf vz seninare1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
seninare1, seninări, s.f. (înv. și reg.) seninătate, liniște, mulțumire sufletească.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
seninare2, seninări și seninare, s.f. (reg.) 1. stâncă (înaltă). 2. lespede netedă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: seninare (pl. -are)
seninare (pl. -are) substantiv feminin
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: seninare (pl. -ări)
seninare (pl. -ări) substantiv feminin
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
săninare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.