13 definiții pentru senil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENIL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. sénile, lat. senilis.

senil, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: lat senilis, fr sénile] 1-2 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Care ține de bătrânețe (sau de senilitate). 3-4 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Privitor la bătrânețe (sau la senilitate). 5-6 (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau d. procese, stări etc. specifice oamenilor) Caracteristic bătrâneții (sau senilității). 7 (D. oameni) Atins de senilitate Si: decrepit, ramolit. 8 (D. oameni) Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. 9-10 De bătrân (sau de bătrânețe).

SENIL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.

SENIL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrînețe, caracteristic bătrînilor; de bătrîn. Degenerescența senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile și specifice ale țesuturilor. MARINESCU, P. A. 59. Sultani... imorali stăpîneau un popor care trecea subit de la vînjoasa bărbăție la moleșirea senilă. IORGA, L. I 389.

SENIL, -Ă adj. Referitor la bătrînețe, de bătrînețe; de bătrîn. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrînețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrîn].

SENIL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)

SENIL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

senil adj. m., pl. senili; f. seni, pl. senile

senil adj. m., pl. senili; f. senilă, pl. senile

senil adj. m., pl. senili; f. sg. senilă, pl. senile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SENIL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)

SENIL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.)

Intrare: senil
senil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senil
  • senilul
  • senilu‑
  • seni
  • senila
plural
  • senili
  • senilii
  • senile
  • senilele
genitiv-dativ singular
  • senil
  • senilului
  • senile
  • senilei
plural
  • senili
  • senililor
  • senile
  • senilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

senil, seniadjectiv

  • 1. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Degenerescența senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile și specifice ale țesuturilor. MARINESCU, P. A. 59. DLRLC
    • format_quote Sultani... imorali stăpîneau un popor care trecea subit de la vînjoasa bărbăție la moleșirea senilă. IORGA, L. I 389. DLRLC
    • 1.1. Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.