SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink