2 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SENET s. n. v. sinet.

SĂNEAȚĂ s. f. v. sâneață.

SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĭcĭ „plumb”.

SÂNEȚ s. n. v. sâneață.

SINET, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senet s. n.] – Din tc. senet.

SINET, sineturi, s. n. (Înv.) 1. Act, document; zapis, hrisov. 2. Adeverință, chitanță; poliță. [Var.: senet s. n.] – Din tc. senet.

săneață sf vz sâneață[1] corectat(ă)

  1. În original: vz sineață, care te trimite la cuv. sâneață, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sâneață sf [At: MOXA, 404/14 / V: săn~, săneț (Pl: și săneți) sn, sen~, seneț sn, sin~, sineț, siniț, ~eț sn, svin~ / Pl: ~ețe / E: slv свинєць] 1 (Înv; Mol) Flintă1. 2 (Rar; pex; lpl) Plumbi de încărcat pușca. 3 Lovitură dată cu o sâneață (1).

seneț sn vz sâneață[1] corectat(ă)

  1. În original: vz sineață, care te trimite la cuv. sâneață, unde este consemnată varianta de față — LauraGellner

sinet sn [At: MAG. IST. IV, 121/10 / V: (înv) săn~, sân~, sen~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: tc senet] 1 (Înv) Act (4). 2 (Înv) Hrisov. 3 (Înv) Adeverință (3). 4 (Înv) Chitanță (1). 5 (Înv) Poliță2. 6 (Rar) Casetă (1). 7 (Rar) Sipet. 8 (Îvr; fig) Talisman.

SÂNEAȚĂ, sânețe, s. f. Pușcă primitivă cu cremene. [Var.: săneață s. f., sâneț s. n.] – Din sl. svinĩcĩ „plumb”.

SINET, sineturi, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Act, document, zapis, hrisov. Gheorghieș Duhu și celălalt căpitan, Stamate Duhu, își apăraseră ogorul cu paloșul, cu arcul și cu sîneața; tot așa cum, mai tîrziu, avea să-l apere Antohie Duhu, cu zapise, sineturi și cărți de judecată. C. PETRESCU, R. DR. 42. Mama Elena Dudeasca, sora bunică-mea, văduva poetului Iancu Văcărescu, avea sipeturi pline cu sineturi. GHICA, S. A. 112. 2. Adeverință, chitanță; poliță. Mă mulțămesc cu ce binevoiește a da hatmanul, s-a închinat cu demnitate zaraful venețian și, scoțînd sinetul, a făcut doi pași, punîndu-l pe masa județului. SADOVEANU, N. P. 217. Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scădere. ALECSANDRI, T. 1251. 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile și vecselele ce se vînd în piață. RUSSO, S. 160. – Variantă: senet (KOGĂLNICEANU, S. 123) s. n.

SÎNEAȚĂ, sînețe, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma sineață) Pușcă primitivă cu cremene. Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. – Variante: săneață (SADOVEANU, O. VII 131, ODOBESCU, S. I 65), sineață (NEGRUZZI, S. I 319) s. f., sîneț (NEGRUZZI, S. I 118) s. n.

SINEAȚĂ s.f. (Mold.) 1. Pușcă primitivă, cu cremene. De vor și iesi vrăjmașii lor înainte, se vor apăra din sinețe și se vor sprijini din arme. URECHE. Au nemerit glontul den sineț pe Caracaș-Pașea, dirept pren cap. M. COSTIN. Moscalii alergară ca să săvîrșască cu sinețile lor aceea ce Incepusâ atîta de bine tunurile lor. VP, 74r; cf. PSEUDO-AMIRAS: VP, 67r, 69r, 74v. 2. Lovitură, izbitură dată cu o sineață. Dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește un om. NECULCE. Variante: săneață (M. COSTIN), sineț s.m. (M. COSTIN), sîneț s. m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. svinĭcĭ. Vezi și sinețar, sînețaș.

săneață f. V. sineață: vânătorii purtau sănețe OD.

sineață f. flintă: înarmați cu lănci și săbii, cu arce și sineți NEGR. [Vechiu-rom. svineață (MOXA) = slav. SVINĬȚI, plumb].

sinet n. od. poliță: sineturile trebue achitate fără nicio scădere AL. [Vechiu-rom. sinet, act, document = turc. SENED].

sineáță f. și (rar) -éț n., pl. ețe (vrom. [Moxa], svineață, d. vsl. svinĭcĭ, plumb; rus. svinéc). Vechĭ. Flintă, pușcă cu cremene.

sinét n., pl. e și urĭ (turc. [d. ar.] sened sprijin, document; ngr. senéti, sîrb. senet). Sec. 18-19. Act, document. Azĭ. Rar. Adeverință, chitanță, poliță, zdelcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sâneață (înv.) s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe

sinet (document) (înv.) s. n., pl. sineturi

sâneață s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe

sinet (document) (înv.) s. n., pl. sineturi

sâneață s. f., g.-d. art. sâneței; pl. sânețe

sinet (document) s. n., pl. sineturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SÂNEAȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

SINET s. v. act, adeverință, cambie, chitanță, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, mărturie, piesă, poliță, recipisă, trată.

sinet s. v. ACT. ADEVERINȚĂ. CAMBIE. CHITANȚĂ. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. HRISOV. IZVOR.ÎNSCRIS. MĂRTURIE. PIESĂ. POLIȚĂ. RECIPISĂ. TRATĂ.

SÎNEAȚĂ s. flintă, (înv. și reg.) durdă. (Trage cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sineață (-ețe), s. f. – Pușcă. – Var. săneață, săneț, sineț, înv. svineațà. Sl. svinĭcĭ „plumb” (Tiktin). Sec. XVII-XVIII, Mold.Der. sinețar, s. m. (fabricant de puști); sinețaș, s. m. (pușcaș).

sinet (-turi), s. n.1. Document, act. – 2. Adeverință, chitanță. – Mr. sinete, megl. sinet. Tc. (arab.) sened (Șeineanu, II, 322; Lokotsch 18239, cf. ngr. σενέτι, sb. senet.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sinet, sineturi, s.n. (înv.) 1. act, document, hrisov, zapis. 2. adeverință, chitanță; poliță. 3. casetă; sipet. 4. (fig.) talisman.

Intrare: sâneață
sâneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneață
  • sâneața
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sânețe
  • sâneței
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
săneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săneață
  • săneața
plural
  • sănețe
  • sănețele
genitiv-dativ singular
  • sănețe
  • săneței
plural
  • sănețe
  • sănețelor
vocativ singular
plural
seneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svineață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâneț
  • sânețul
  • sânețu‑
plural
  • sânețe
  • sânețele
genitiv-dativ singular
  • sâneț
  • sânețului
plural
  • sânețe
  • sânețelor
vocativ singular
plural
sineață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sineață
  • sineața
plural
  • sinețe
  • sinețele
genitiv-dativ singular
  • sinețe
  • sineței
plural
  • sinețe
  • sinețelor
vocativ singular
plural
săneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seneață
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
seneț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siniț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sinet (document)
sinet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinet
  • sinetul
  • sinetu‑
plural
  • sineturi
  • sineturile
genitiv-dativ singular
  • sinet
  • sinetului
plural
  • sineturi
  • sineturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • senet
  • senetul
  • senetu‑
plural
  • seneturi
  • seneturile
genitiv-dativ singular
  • senet
  • senetului
plural
  • seneturi
  • seneturilor
vocativ singular
plural
sănet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sânet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sâneață, sânețesubstantiv feminin

  • 1. Pușcă primitivă cu cremene. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ici-colo, un bănuț cu pajura ștearsă, vrun pieptene ori un vîrf de sineață, mîncat de rugină. C. PETRESCU, A. 23. DLRLC
    • format_quote Fiecare avea cîte o sineață pe umăr. GANE, N. II 67. DLRLC
    • format_quote Un... urs a smucit sineața din mîna vînătorului. NEGRUZZI, S. I 319. DLRLC
etimologie:

sinet, sineturisubstantiv neutru

învechit
  • 1. Act, document, hrisov, zapis. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gheorghieș Duhu și celălalt căpitan, Stamate Duhu, își apăraseră ogorul cu paloșul, cu arcul și cu sîneața; tot așa cum, mai tîrziu, avea să-l apere Antohie Duhu, cu zapise, sineturi și cărți de judecată. C. PETRESCU, R. DR. 42. DLRLC
    • format_quote Mama Elena Dudeasca, sora bunică-mea, văduva poetului Iancu Văcărescu, avea sipeturi pline cu sineturi. GHICA, S. A. 112. DLRLC
  • 2. Adeverință, chitanță, poliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC Șăineanu, ed. VI
    • format_quote Mă mulțămesc cu ce binevoiește a da hatmanul, s-a închinat cu demnitate zaraful venețian și, scoțînd sinetul, a făcut doi pași, punîndu-l pe masa județului. SADOVEANU, N. P. 217. DLRLC
    • format_quote Sineturile mele trebuie să fie achitate fără nici o scădere. ALECSANDRI, T. 1251. DLRLC
    • format_quote 8000 galbini în obligațiile statului se vor vinde, ca și toate sineturile și vecselele ce se vînd în piață. RUSSO, S. 160. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.