semănătură² sf [At: POLIZU / V: săm~ / Pl: ~ri / E: semăna² + -ătură] (Înv) Asemănare (2).

semănătură¹ sf [At: (a. 1560) GCR I, 4/1 / V: (pop) săm~, (înv) ~men~, ~mân~, sămân~ / Pl: ~ri / E: semăna¹ + -ătură] 1 Semănare¹ (1). 2 (Lsg, csc) Plante care au fost semănate² (1) sau care au ieșit din semințele care au fost semănate² (1) Si: (reg) semeniș¹ (2). 3 (Pex) Teren pe care a crescut o semănătură¹ (2).

SEMĂNĂTURĂ, semănături, s. f. 1. Însămînțare. 2. (La pl.) Plante (în special cereale) crescute din semințe puse în pămînt. O liniște mare, o liniște de sărbătoare plutea în tot cuprinsul, dar în liniștea aceea viața tainică a semănăturilor nu înceta nici o clipă. SANDU-ALDEA, D. N. 279. Dacă vrun prăpăd de la niscaiva lighioane, ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvîrșire. ISPIRESCU, L. 206. 3. Loc însămînțat (de obicei împreună cu plantele, mai ales cereale, crescute din sămînța semănată). Am eu semănături? Am eu toate cele trebuincioase pentru casă? CREANGĂ, P. 154. Călătorul respiră mai ușor mergînd prin bogate fînațe și mănoase semănături. NEGRUZZI, S. I 191.

SEMĂNĂTURĂ ~i f. 1) mai ales la pl. Totalitate a plantelor răsărite din sămânța semănată. ~i de primăvară. ~i de toamnă. 2) Teren agricol semănat. /a semăna + suf. ~ătură

semănătură f. 1. plantă semănată; 2. câmp semănat. [Lat. SEMINATURA].

semănătură f., pl. ĭ. Loc semănat, cultură: o semănătură de grâu. Modu de a semăna. – in est să-. V. holdă, lan.

BUHĂ, buhe, s. f. 1. (Ornit.) Bufniță. 2. (Entom.; în compusele) Buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). – Formație onomatopeică.

sămănătură¹ sf vz semănătură¹

sămănătură² sf vz semănătură²

sămânătură sf vz semănătură

semânătură sf vz semănătură¹

semenătură sf vz semănătură¹

buhă s.f. (pop.) 1 (ornit.) Bufniță (Bubo bubo). ♦ Fig. (deprec.) Femeie care are părul nepieptănat, vîlvoi. 2 Compuse: (entom.) buha-semănăturilor = fluture mic de noapte, de culoare cenușie, care dăunează semănăturilor (Agrotis segetum); buha-verzei = fluture nocturn de culoare cenușie, ale cărui larve distrug varza, conopida, sfecla etc. (Mamestra brassicae). • pl. -e. /form. expr.

semănătură s. f., g.-d. art. semănăturii; pl. semănături

semănătură s. f., g.-d. art. semănăturii; pl. semănături

semănătură s. f., g.-d. art. semănăturii; pl. semănături

buha-semănăturilor (fluture) s. f. art., g.-d. art. buhei-semănăturilor

buha-semănăturilor (fluture) s. f. art., g.-d. art. buhei-semănăturilor

buha-semănăturilor s. f.

SEMĂNĂTURĂ s. v. afinitate, analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine.

SEMĂNĂTURĂ s. (AGRIC.) 1. însămânțare, însămânțat, semănare, semănat, (reg.) sămânțare. (Vremea ~ilor.) 2. (concr.) (reg.) semeniș. (~ile erau în pârgă.)

semănătură s. v. AFINITATE. ANALOGIE. APROPIERE. ASEMĂNARE. CONCORDANȚĂ. CORESPONDENȚĂ. ÎNRUDIRE. POTRIVEALĂ. POTRIVIRE. SIMILARITATE. SIMILITUDINE.

SEMĂNĂTURĂ s. 1. însămînțare, însămînțat, semănare, semănat, (reg.) sămînțare. (Vremea ~ilor.) 2. (reg.) semeniș. (~ile erau în pîrgă.)