opțiuni
  • info

11 definiții pentru semălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMĂLUI, semălui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.

SEMĂLUI, semălui, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) asemăna, a (se) compara. – Din magh. számolni.

semălui1 vtr [At: POGOR, HENR. 133/15 / V: săm~ / Pzi: ~esc, semălui / E: seamă + -ălui cf mg számol] (Îrg) 1-2 A (se) asemăna (5-6). 3-4 A (se) compara (2-3).

SEMĂLUI, semălui, vb. IV. Tranz. (Regional) A compara, a asemăna. Tot rîde și-i pare bine: Mă semăluie cu tine. TEODORESCU, P. P. 345.

sămălui2 v vz semălui1

sămuĭésc v. tr. (ung. számolni, a număra, a socoti, d. szám, socoteală, samă). Vechĭ. Socotesc, consider, număr, țin: sămuit pintre vitejĭ. Asimilez, fac asemenea: a sămui o biserică cu alta. Azĭ. Confund o persoană cu alta: l-a sămuit cu frate-su. – Și sămăluĭésc (ung. szdlálni) și (inf. de semăn, asemăn) asămuĭésc, asămăluĭésc. În vest semuĭesc, semăluĭesc și asemuĭesc, asemăluĭesc.

semăluĭésc V. sămuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

semălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. semălui, 3 semăluie, imperf. 1 semăluiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să semălui, 3 să semăluie corectat(ă)

semălui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. semălui, 3 semăluie, imperf. 3 sg. semăluia; conj. prez. 3 să semăluie

semălui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. semălui, 3 sg. și pl. semăluie, imperf. 3 sg. semăluia

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMĂLUI vb. v. apropia, asemăna, asemui, compara.

semălui vb. v. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. COMPARA.

Intrare: semălui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semălui
  • semăluire
  • semăluit
  • semăluitu‑
  • semăluind
  • semăluindu‑
 singular plural
  • semăluie
  • semăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semălui
 (să)
  • semălui
  • semăluiam
  • semăluii
  • semăluisem
a II-a (tu)
  • semălui
 (să)
  • semălui
  • semăluiai
  • semăluiși
  • semăluiseși
a III-a (el, ea)
  • semăluie
 (să)
  • semăluie
  • semăluia
  • semălui
  • semăluise
plural I (noi)
  • semăluim
 (să)
  • semăluim
  • semăluiam
  • semăluirăm
  • semăluiserăm
  • semăluisem
a II-a (voi)
  • semăluiți
 (să)
  • semăluiți
  • semăluiați
  • semăluirăți
  • semăluiserăți
  • semăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • semăluie
 (să)
  • semăluie
  • semăluiau
  • semăluiră
  • semăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semălui, semăluiverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.