semnificare sf [At: RUSSO, S. 32 / Pl: ~cări / E: semnifica] (Îvr) 1-3 Semnificație (1-2, 5). 4 Sens (8).

SEMNIFICARE s.f. Faptul de a semnifica. [< semnifica].

SEMNIFICA, pers. 3 semnifică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).

semnifica [At: NEGULICI / V: (înv) sign~ / Pzi: semnific / E: fr signifier, lat significare (după semn)] 1 vt (C. i. enunțuri, lucruri, fapte etc.) A avea o valoare simbolică, specifică, reprezentativă etc. Si: a însemna, a indica, a reprezenta, a simboliza , a spune (27). 2-3 vti (D. cuvinte) A simboliza (4) 4 vt (Rar) A semnala (1) 5 vt (Îdt) A notifica pe calea justiției.

significa v vz semnifica

SEMNIFICA, pers. 3 semnifică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. – Din fr. signifier, lat. significare (după semn).

SEMNIFICA, pers. 3 semnifică, vb. I. Intranz. A avea înțelesul de..., a însemna.

SEMNIFICA vb. I. tr. A însemna, a avea înțelesul de...; a avea o semnificație. [P.i. 3,6 -că. / < lat. significare, cf. fr. signifier, după semn].

SEMNIFICA vb. tr. a avea înțelesul de...; a însemna. (după fr. signifier, lat., it. significare)

A SEMNIFICA pers. 3 semnifică intranz. A fi dotat cu o anumită semnificație; a însemna. /<fr. signifier

semnificà v. 1. a fi semn despre; 2. a notifica pe calea justiției: a semnifica o sentință.

*semnifíc, a -á v. tr. (lat. significo, -áre [d. signum, semn și facere, a face]; fr. signifier, după rom. semn). Rar. Însemn, am însemnare de: asta nu semnifică nimic. Notific, arăt: a-țĭ semnifica voința.

*semnificațiúne f. (lat. significátio, -ónis, fr. signification). Rar. Însemnare, înțeles. Noĭmă, explicațiune. Notificare. – Și -áție, dar ob. -áre.

semnificare s. f., g.-d. art. semnificării

*semnificare s. f., g.-d. art. semnificării

semnificare s. f., g.-d. art. semnificării; pl. semnificări

semnifica (a ~) vb., ind. prez. 3 semnifică, imperf. 3 pl. semnificau; conj. prez. 3 să semnifice

semnifica (a ~) vb., ind. prez. 3 semnifică; conj. prez. 3 să semnifice

semnifica vb., ind. prez. 1 sg. semnific, 3 sg. și pl. semnifică; conj. prez. 3 sg. și pl. semnifice

semnifica (ind. prez. 3 sg. și pl. semnifică)

SEMNIFICA vb. v. notifica.

SEMNIFICA vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată importantă în literatură.)

semnifica vb. v. NOTIFICA.

SEMNIFICA vb. 1. a închipui, a înfățișa, a reprezenta, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 2. a însemna, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 3. a fi, a însemna. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 4. a ilustra, a însemna, a marca, a reprezenta. (Acest roman ~ o dată în literatură.)