O definiție pentru semnic
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
SEMNIC, semnice, s. n. (Var.) Zemnic. (din bg. zimnik < sl. ziminŭ = de iarnă)
Intrare: semnic
semnic substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)